GREÁBAN grebene s. n. Regiune a corpului unor animale (mari) situata intre gat shi spinare. ♦ P. anal. Coama a unui munte. [Pl. shi: (m.) grebeni] Din sl. grebeni „pieptene”.

greaban sn [At: GANE ap. TDRG / V: greb~ greben / Pl: ~e (inv) ~beni^[1] / E: vsl грєбєнъ] 1 Regiune a corpului unor animale (mari) situata intre gat shi spinare. 2 (Pop; ie) A fi numai ~ul pe el A fi foarte slab. 3 (Reg) Cocoasha. 4 (Pan) Coama a unui munte. corectata

GREÁBAN grebene s. n. (m.) Regiune a corpului unor animale (mari) situata intre gat shi spinare. ♦ P. anal. Coama a unui munte. [Pl. shi: (m.) grebeni] Din sl. grebeni „pieptene”.

GREÁBAN grebeni s. m. shi grebene s. n. (La animale mai ales la cai boi vaci; la pl. cu valoare de sg.) Partea mai ridicata din shira spinarii la impreunarea spetelor. Pamint gras in lunca. Griul pina la greabanul calului. STANCU D. 210. A pus apoi degetul intrun loc pe greabanul gitului shi sa vazut urma schijei de obuz. BOGZA TZ. 21. Dupa ce incaleca Pe grebeni k il batea SHi din gura asha zicea. PASCULESCU L. P. 254. ◊ Fig. Pinza deasa a apelor cereshti era sfishiata in doua de greabanul lung shi ingust al muntelui meu de adapost. HOGASH M. N. 177. De aici incep sa se ridice grebenii muntzilor cencununeaza partea dinspre miazanoapte a RimniculuiSarat. VLAHUTZA O. A. II 148. Varianta: gréban (La TDRG) s. m.

GREÁBAN grébene n. 1) (la unele animale in special la cabaline shi bovine) Partea proeminenta a corpului dintre gat shi spinare. 2) Creasta a unui munte. [Pl. shi grebeni] /<sl. grebeni

greában n. pl. grebene (bg. sirb. greben peptene creasta de cocosh orĭ de munte umar de cal d. vsl. grebenĭ peptene darac; ngr. grébanos loc ripos. V. girb girbitza). 1. Girbitza grumaz partea cea maĭ inalta la umeriĭ vitelor. 2. S. m. pl. grebenĭ. Creasta (culme) de munte de deal: grebeniĭ Paringuluĭ (Vlah. Rom. Pit. 104). Formele greban shi greben imĭ par false. Cp. cu leagan.

greban sn vz greaban

greben sm vz greaban

GRÉBAN s. m. v. greaban.

greban n. 1. (la vitele domestice) partea ridicata peste spinare in dreptul umerilor; 2. fig. spate: o umbra intinsa de grebenii muntzilor. [Serb. GREBEN].

!greában s. n. pl. grébene

greában s. n./s. m. pl. grébene/grébeni

greaban pl. grebene

greaban grebeni.

GREÁBAN s. (ZOOL.) (reg.) garbitza (prin Transilv.) spete (pl.) (Ban. shi Transilv.) spinare (prin Transilv. shi Bucov.) sha. (~ul calului.)

GREABAN s. (ZOOL.) (reg.) girbitza (prin Transilv.) spete (pl.) (Ban. shi Transilv.) spinare (prin Transilv. shi Bucov.) sha. (~ calului.)

GREABANUL SPINARII s. v. coloana vertebrala shira spinarii.

greabanul spinarii s. v. COLOANA VERTEBRALA. SHIRA SPINARII.

greában (grébene) s. n. Regiune a corpului la cai shi la animalele mari situata intre git shi spinare. Var. greban greben. Sl. grebenĭ „caputa” (Cihac II 128; Conev 75) cf. bg. sb. rus. grebenĭ „caputa” sb. slov. greben „cruce”. Der. grebanos adj. (incovoiat); sgrebeni (var. sgrebentzi) s. m. pl. (scame reziduuri de la daracit) cuvint folosit in Olt. shi Banat cu sensul etimologic din sl.; (in)grebanoshi vb. (a indoi spinarea). Este dublet al lui hreban s. n. (Bucov. greaban la cai; darac) din rut. chrebin; der. hrebinca s. f. (Maram. darac) din rut. hrebinka (Candrea).

grében grebeni (zgreben) s.m. (reg.) Pieptene. ♦ (top.) Grebeni masiv situat intre vaile Novatzu shi Novicioru la est de Vaser parte componenta a culmei PietrosuBardau (Muntzii Maramureshului); vf. Grebeni (1.590 m). Din srb. greben „pieptene creasta de cocosh sau de munte” < vsl. grebenǐ „pieptene darac” (Scriban).