greában (grébene) s. n. Regiune a corpului la cai shi la animalele mari situata intre git shi spinare. Var. greban greben. Sl. grebenĭ „caputa” (Cihac II 128; Conev 75) cf. bg. sb. rus. grebenĭ „caputa” sb. slov. greben „cruce”. Der. grebanos adj. (incovoiat); sgrebeni (var. sgrebentzi) s. m. pl. (scame reziduuri de la daracit) cuvint folosit in Olt. shi Banat cu sensul etimologic din sl.; (in)grebanoshi vb. (a indoi spinarea). Este dublet al lui hreban s. n. (Bucov. greaban la cai; darac) din rut. chrebin; der. hrebinca s. f. (Maram. darac) din rut. hrebinka (Candrea).