options
  • info

14 definitions for gonaci

of which

General use dictionaries

GONÁCI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Hăitaș2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonač.

GONÁCI, gonaci, s. m. 1. (Pop.) Hăitaș2. 2. (Rar) Cal sprinten, care fuge repede. 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. – Goni + suf. -aci. Cf. bg. gonač.

gonaci [At: VARLAAM, C. 374 / Pl: ~ / E: goni + -aci[1]] 1 sm (Rar) Persoană care gonește pe cineva Si: (reg) gonaș (1). 2 sm (Rar) Persoană care fugărește (sau urmărește) pe cineva Si: (reg) gonaș (2). 3-4 sm, am (Înv) (Călăreț în vechea armată) ușor înarmat, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare Si: (reg) gonaș (3) 5 sm (Pop) Hăitaș (1). 6 sm (Îvr) Persecutor. 7 sm (Rar) Cal sprinten. 8 sm (Ent; Buc) Fugău (Hydrometra paludum).

  1. În original: + -aciu — LauraGellner

GONÁCI, gonaci, s. m. 1. Persoană angajată să stîrnească vînatul și să-l gonească spre pușcași; hăitaș, bătăiaș. Am auzit îndată... răsunînd văile de țipetele gonacilor. BOLINTINEANU, O. 330. Iepurile fricos și vulpea vicleană se silesc a-și minți gonacii. ODOBESCU, S. III 41. 2. Cal sprinten și bun de fugă. Chemau pe unul din feciori... și-i dăruiau năframa, inelul, paloșul, buzduganul, stema și gonaciul. DELAVRANCEA, S. 80. 3. (Învechit) Călăreț ușor înarmat, întrebuințat mai ales ca cercetaș. Aprodul gonaci se opri. ODOBESCU, S. I 165.

GONÁCI ~ m. 1) Persoană care stârnește și gonește vânatul; hăitaș. 2) rar Cal care fuge iute. 3) (în vechea armată) Călăreț înarmat care îndeplinea misiuni de cercetare. /a goni + suf. ~aci

gonácĭ, -e adj. Care gonește, urmărește, fugărește: cine gonacĭ, om gonacĭ (călare). S. m. Taur tînăr, gonitor. Cal, cursier. Vechĭ. Cercetător, explorator (călare) al terenuluĭ de bătălie. Persecutor. – Gonáș (vechĭ), urmăritor (călare).

gonaciu m. 1. cel ce pune pe goană: aprodul gonaciu OD.; 2. fig. fugar (cal).

Morphological dictionaries

gonáci s. m., pl. gonáci

gonáci s. m., pl. gonáci

gonaci

Other relational dictionaries

GONÁCI s. v. hăitaș.

GONÁCI s. v. fugău.

GONACI s. bătăiaș, gonaș, mînător, hăitaș, (reg.) ciocănaș, hăitar, (prin Mold.) botaș. (~ la o vînătoare.)

gonaci s. v. FUGĂU.

Specialized dictionaries

gonáci2, gonáce, gonáci, -ce, adj. s.m. f. (pop.) 1. care gonește, aleargă, pune pe fugă. 2. (taur) gonitor. 3. (înv.) explorator, cercetător. 4. persecutor.

Entry: gonaci
substantiv masculin (M73)
Inflection sources: DOR
no article def. article
nominative-accusative singular
  • gonaci
  • gonaciul
  • gonaciu‑
plural
  • gonaci
  • gonacii
genitive-dative singular
  • gonaci
  • gonaciului
plural
  • gonaci
  • gonacilor
vocative singular
  • gonaciule
  • gonace
plural
  • gonacilor
* elisions and long verb forms – (show)
info
These definitions are compiled by the dexonline team. The original definitions are available on the definitions tab. You can reorder tabs on your preferences page.
show:

gonaci, gonacisubstantiv masculin

  • 1. popular Hăitaș (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bătăiaș hăitaș
    • format_quote Am auzit îndată... răsunînd văile de țipetele gonacilor. BOLINTINEANU, O. 330. DLRLC
    • format_quote Iepurile fricos și vulpea vicleană se silesc a-și minți gonacii. ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
  • 2. rar Cal sprinten, care fuge repede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Chemau pe unul din feciori... și-i dăruiau năframa, inelul, paloșul, buzduganul, stema și gonaciul. DELAVRANCEA, S. 80. DLRLC
  • 3. Călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aprodul gonaci se opri. ODOBESCU, S. I 165. DLRLC
etymology:

info The full definition list is available on the definitions tab.

Exemple de pronunție a termenului „gonaci”

Visit YouGlish.com