8 definiții pentru geremea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
geremea sf [At: KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 205/34 / V: (reg) gereme / Pl: ~ele / E: tc ğereme] (Tcî) Amendă.
geremeà (giurumea) f. 1. odinioară, amendă; 2. pop. lucru de clacă sau prost: a ajunge la giurumea, a fi luat in râs. [Turc. DJEREMÈ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
geremeá f., pl. ele (turc. ğerimé și ğeremé). Vechĭ. Amendă. V. gĭurumea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gereme sf vz geremea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jeremea[1] sf vz geremea
- Varianta nu figurează la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GEREMEÁ s. v. amendă, penalitate, penalizare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
geremea s. v. AMENDĂ. PENALITATE. PENALIZARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
geremeá (-éle), s. f. – Amendă. Tc. cereme (Șeineanu, II, 178; Lokotsch 683). Sec. XVIII, înv. – Der. geremetisi, vb. (a amenda), înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F166) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
geremea, geremelesubstantiv feminin
- 1. Amendă, penalitate, penalizare. MDA2sinonime: amendă penalitate penalizare
etimologie:
- ğereme MDA2