geme vi [At: NECULCE ap. LET. II 421/19 / Pzi: gem / E: lat gemo ere] 1 A scoate sunete nearticulate k urmare a unei dureri (fizice sau morale). 2 (D. fenomene ale naturii) A murmura. 3 (D. fenomene ale naturii) A vui. 4 (Fig; urmat de pp „de”) A fi incarcat peste masura. 5 (Fig; d. popoare) A fi asuprit. 6 (Reg) A gafai. 7 (Reg; d. copii) A scanci.

GÉME gem vb. III. Intranz. 1. (Despre oameni shi mai rar despre alte fiintze) A scoate sunete nearticulate provocate de durere; a scoate gemete. V. ofta suspina. SHia tras ciuful de par mai pe frunte a gemut a pornit. CAMILAR TEM. 121. Viindushi nitzel in simtziri shi neputinduse scula a inceput a geme de durere. ISPIRESCU L. 329. Gemea Dolca se culca Laba ruptashi arata. ALECSANDRI P. P. 55. ◊ Fig. In sufletul lui gemea durerea. DUNAREANU CH. 34. ◊ (Metaforic) Afara incepuse sa fluiere shi sa geama un vint viclean. DUMITRIU B. F. 149. Ushile gem in tzitzini. COSHBUC P. I 235. Va geme de patemi Al marii aspru cint. EMINESCU O. I 218. Fuge k vintul Suna padurile fishiie frunzele Geme pamintul. BOLINTINEANU O. 74. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Dadaca ishi gemu racnetele shi cazu in genunchi. SADOVEANU Z. C. 333. 2. Fig. (Despre popoare sau despre o clasa sociala exploatata) A suferi din greu a fi apasat impilat. Intreaga omenire gemea sub jugul despotic. DELAVRANCEA H. T. 213. Raul ajunge la culme tzara geme de bintuirile simbriashilor lui Despot. ALECSANDRI T. II 52. TZara geme subt asuprirea Tomshei. NEGRUZZI S. I 138. 3. Fig. (Despre lucruri; de obicei urmat de determinari introduse prin prep. «sub» sau «de») A fi plin incarcat peste masura. Vapoarele urla disperate gemind sub greutatea incarcaturilor. SAHIA N. 39. Pe stinga largul vaii gemea sub belshugul greu al samanaturilor. HOGASH DR. 241. Geme codru de voinici La tot fagu cite cinci. HODOSH P. P. 201.

A GÉME gem intranz. 1) A scoate sunete infundate shi prelungi din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze paduri ape etc.) A produce un zgomot inabushit mishcanduse incet; a fremata; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung shi patrunzator; a vui; a vajai. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraincarcat. /<lat. gemere

geme v. 1. a respira cu durere: copilul geme; 2. a fi apasat a suferi: a geme in exil; 3. fig. se zice despre arbori shi ape: Bosforul geme; 4. a fi plin: curtea gemea de lume. [Lat. GEMERE].

gem út a géme v. intr. (lat. gĕmo gémere it. gémere pv. cat. sp. gemir fr. geindre shi gémir pg. gemer). Scot nishte slabe sunete de durere: ranitu nu plingea ci numaĭ gemea. Fig. Is subjugat is supus strainuluĭ: a geme supt jug. Is foarte plin (k ngr. gémo): curtea gemea de lume hambaru gemea de griŭ. V. bihiĭ.

géme (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. gem imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 sa geáma; part. gemút

géme vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. gem imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. geáma; part. gemút

gem geama 3 conj.

GÉME vb. a se lamenta a se tangui a se vaita (inv. shi reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)

GEME vb. a se lamenta a se tingui a se vaita (inv. shi reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)

géme (gém gemút) vb. 1. A scoate sunete nearticulate k urmare a unei dureri a se plinge. 2. A fi plin incarcat peste masura. Mr. gem gimuta geamire. Lat. gĕmĕre (Pushcariu 703; CandreaDens. 727; REW 3722; DAR) cf. it. gemere prov. cat. sp. gemir fr. geindre port. gemer alb. ğemoń (Philippide II 643). Der. gemator adj. (care geme); geamat (var. gemat gemet) s. n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. et k freamat treacat sau reprezentant al lat. gĕmĭtus (Pushcariu 705; CandreaDens. 728; REW 3724; DAR); ingemere vb. (inv. a geme) ar putea reproduce lat. ingĕmĕre; gemut s. n. (geamat).