gaoace [At: DOSOFTEI V. S. 4/2 / V: gheo~ ghioak ghio~ sdioak zghioak / P: gaoa~ / Pl: ~oci / E: nct] 1 sf Coaja tare a oului. 2 (Pfm; ie) A ieshi din ~ A scapa de un rau. 3 sf (Pfm; iae; d. pui; fig d. oameni) A aparea pe lume. 4 sfs (Pop; ie) A pune palmele ~ A curba shi alipi palmele astfel incat sa formeze o scobitura. 5 sf (Inv) Mitra. 6 (Pop) Organ genital la femeie Cf zgau. 7 sf Jumatate de coaja de nuca ghinda aluna etc. 8 sf (Pop) Camasha sau pleava a bobului de grau. 9 sf (Pop; lpl) Valve ale scoicilor. 10 sf (Reg) Nasture. 11 sf (Pop) Gol ce se face in paine in branza etc. din cauza bashicilor de aer care apar in timpul dospirii. 12 sf (Reg) Spatziu in care albinele depun nectarul. 13 sf (Reg) Camarutza in care sta o singura albina. 14 sf (Reg; la stuparit) Loc in care sta larva. 15 sm (Pop pbl) Larva de insecta.

GAOÁCE gaoci s. f. 1. Coaja tare a oului. Dute neica shi tentoarce K puishorun gaoace. BIBICESCU P. P. 38. 2. O jumatate de coaja de nuca de ghinda sau de alte fructe. Pentru oameni buni este loc draga jupineasa shi intro gaoace de nuca. HOGASH M. N. 78. Trecusem Oltul dincoace Co luntre cit o gaoace. TEODORESCU P. P. 121.

GAOÁCE gaóci f. 1) Coaja tare a oului. 2) Fiecare dintre jumatatzile unei coji de nuca (sau de alt fruct). * A se inchide in ~ea sa a se izola de tumultul vietzii. 3) Capacel al unei ghinzi. [G.D. gaocii] /Orig. nec.

gaoace (ghioaca) f. 1. coaja de ou nuca etc.; 2. pleava bobului de grau. [Origina necunoscuta].

gaoáce f. pl. gaocĭ (cp. cu goaga cu lat. coclea shi cóchlea shi cu vgr. kohlias melc d. kóglos kóghe conca. Tot de aicĭ ghioc ghiocel. V. conca). Coaja oŭalor nucilor alunelor sh. a. In vest ghioace (NPl. Ceaur 152).

gheoace sf vz gaoace

ghioak¹ sf vz gaoace

ghioace sf vz gaoace

ghioáce V. gaoace.

gaoáce s. f. art. gaoácea g.d. art. gaócii; pl. gaóci

gaoáce s. f. art. gaoácea g.d. art. gaócii; pl. gaóci

gaoace pl. gaoci

gaoace oci.

GAOÁCE s. coaja. (~ a oului.)

GAOACE s. coaja. (~ a oului.)

GAOÁCE gaoáce s. f. 1. Coaja de ou. 2. Coaja tare a unui fruct; cochilie. 3. Gaura gol scobitura. 4. Cocon² gogoasha (3). (din lat. cavum = gaura la al carui rezultat normal *gau (cf. zgau) sa atashat ulterior suf. oc (Papahagi); gaoace este un singular analog derivat din plural; este dublet al lui ghioc; cf. shi gaura)

gaoáce (e) s. f. 1. Gaura loc gol. 2. Coaja. 3. Coaja de ou. 4. Gogoasha a viermelui de matase. Var. gaoc. Lat. cavum „gaura” al carui rezultat normal *gau (cf. sgau) a primit apoi suf. oc (Papahagi Notitze 23); gaoace este un sing. analogic pe baza pl. Este dublet al lui ghioc cf.shi gaura. Gaoaza (var. gaoz) s. f. (anus) pare a proveni din acelashi etimon lat. cu suf. za (dupa DAR din sl. *gązŭ neatestat dar cf. bg. gaz sg. guz pol. guzica rus. guzno care nu corespund sub aspect fonetic); der. din ngr. γάβος „groapa” (Cihac II 661) este improbabila. Der. gaozar s. m. (Arg. homosexual); gaushel s. m. (melc casutza melcului) diminutiv format prin intermediul suf. dublu ush shi el. Cf. shi gaman gaoace.

gaoace gaoace s. f. (er.) vagin.

ai zbarnai gaoacea expr. (er. d. femei) a se excita.