gadila [At: ANON. CAR. / V: ~li ghid~ ghidili (reg) gazuli / Pzi: ~e / E: bg гъделниѥ] 1 vt A atinge ushor anumite partzi ale corpului cuiva spre a produce senzatzii care provoaca fara voie rasul. 2 vt (Pop; fig; shie A ~ pe cineva la inima) A lingushi. 3 vr A fi gadilicios (2). 4 vt (Inv) A produce cuiva o placere sau o senzatzie placuta. 5 vt (Pfm; ie) A te ~ limba A avea o pofta irezistibila de a vorbi de a sporovai Si: a avea gadilici (2) la limba.

A GADILÁ gadil tranz. A supune unor atingeri ushoare cu varful degetelor pe anumite partzi ale corpului (subsuori talpi etc.) producand o senzatzie specifica de obicei insotzita de ras prin excitarea nervilor senzitivi. /<bulg. gadel mi je

A SE GADILÁ ma gadil intranz. A fi sensibil la atingerile ushoare cu varful degetelor a anumitor partzi ale corpului reactzionand de obicei prin ras. /<bulg. gadel mi je

gadili vtr vz gadila

gazuli v vz gadila

ghidila v vz gadila

ghidili v vz gadila

GIDELÍ vb. IV v. gidila.

GIDILÁ gídil vb. I. Tranz. 1. A atinge ushor cu virful degetelor anumite partzi ale corpului provocind o senzatzie particulara de obicei insotzita de ris. Trag de cozi citeo rachita gidil minjii subt barbie. LESNEA A. 141. Ishi ineca vorbele din urma intrun ris artificial din git k shi cum lar fi gidilat cineva. VLAHUTZA O. A. III 59. ♦ Refl. A fi sensibil la atingeri de felul descris mai sus a nu suporta senzatzia provocata de ele. 2. A excita in mod placut. Mirosul de friptura imi gidila narile iar gura imi lasa apa. BART E. 279. Variante: gidelí (NEGRUZZI la TDRG) gidilí (ALECSANDRI T. I 337) vb. IV.

GIDILÍ vb. IV v. gidila.

gadilà v. 1. a produce prin atingeri ushoare si repetate o sensatziune particulara ce provoaca rasul; 2. a produce o sensatziune placuta; 3. a lingushi amorul propriu. [Cf. bulg. GADELMA asta ma gadila].

gídil a á (vest) shi í (est) v. tr. (bg. gŭdeličkam gidil shi gŭdel mi ĭe ma gidila; alb. gudulis gidil inrudit cu it. Liguria gatilĭar fr. chatouiller germ. kitzeln engl. tickle [REW. 4684]. In est gidil gidila gidilim sa gidile). Cauzez pin atingerĭ foarte ushoare shi repetate tresarirĭ care provoaca de ordinar risu. Ating placut: betzivu zice k vinuĭ gidila gitleju. Fig. Magulesc lingushesc: vorba asta ĭa gidilat amoru propriŭ. V. refl. Simt is sensibil la gidilare: calu se gidila de bicĭ.

gadilá (a ~) vb. ind. prez. 3 gadila

gadilá vb. ind. prez. 1 sg. gadil 3 sg. shi pl. gadila imperf. 3 sg. gadilá

gidila

gadil li 2.

gidilá (gadil gadilát) vb. 1. A produce prin atingeri ushoare o senzatzie care provoaca ris. 2. A maguli a peria. Var. gidili ghidili. Mr. gádil gadilare. Tc. gidiklanmak de unde ngr. (shi Brusa) γιδιλίζω (Danguitsis 145) bg. gadeličkam alb. guduljis. Sau propus mai multe explicatzii: din dacica (Hasdeu Col. lui Traian 1873 110); din lat. catulῑre (Diez II 253); din bg. gadeličkam (Cihac II 111; Berneker 367; Skok 68; DAR); din bg. dridel (Conev 90); in legatura cu alb. (Philippide II 714; cf. Meyer 133); din lat. *gatellāre (Pascu I 91) sau cattellāre (Tiktin); sau anterior indoeurop. (Lahovary 330). Der. gidelush (var. gidilush) s. n. (joc de copii); gidileala (var. gidilatura) s. f. (actziunea de a gidila); gidilici s. n. (faptul de a gidila); gidilici s. m. (Arg. barbier indolent); gidilicios adj. (care se gidila). Dupa Murnu Lehnwörter 25 ngr. γϰουντουλῶ ar proveni din rom.

gadilá gadil vb. tranz. refl. A produce prin atingere ushoara o senzatzie care provoaca rasul. Din bg. gadel mi je „ma gadila” (Scriban DEX MDA); cuvant autohton (Hasdeu Philippide).

gadila gadil v. r. 1. (d. un hotz de buzunare) a sesiza a observa esentzialul 2. (d. victima unui hotz de buzunare) ashi da seama k hotzii incearca sal fure

gadila gadil v. r. 1. (d. un hotz de buzunare) a sesiza a observa esentzialul. 2. (d. victima unui hotz de buzunare) ashi da seama k hotzii incearca sal fure.

a gadila in mod placut auzul (cuiva) expr. 1. a da o veste buna (cuiva). 2. a lingushi (pe cineva).