GADILÁ gadil vb. I. Tranz. 1. A produce prin atingeri ushoare asupra unor partzi ale corpului o senzatzie particulara care provoaca cuiva un ras convulsiv nestapanit. ♦ Refl. A fi sensibil la asemenea atingeri (reactzionand printrun ras convulsiv). 2. Fig. A produce cuiva o senzatzie placuta o placere; a flata (in mod exagerat) pe cineva. [Var.: gadilí vb. IV] Din bg. gadel mi je „ma gadila”.