5 definiții pentru frăține
Explicative DEX
FRĂȚÍNE, frățini, s. m. (Învechit și popular, urmat de un adjectiv posesiv) Frate. Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 46. Cînd îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, [Genarul] zise calului său: Spune frăține-tău să-și arunce stăpînul în nouri și să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, L. P. 189. Iată pistoalele lui, care i le-am cerut ca din partea frăține-meu. NEGRUZZI, S. I 28. – Variantă: frățîn (DEȘLIU, G. 13, GOGA, P. 19, TEODORESCU, P. P. 441) s. m.
FRĂȚÍNE, frățini, s. m. (Pop.; urmat de un adjectiv posesiv) Frate. [Var.: frățân s. m.] – Din frate + suf. -âne.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
FRĂȚÎ́N s. m. v. frăține.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Relaționale
FRĂȚÍNE s. v. frate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
frăține s. v. FRATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M45) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
frăține, frăținisubstantiv masculin
- 1. Frate. DLRLCsinonime: frate
- Ia acum carul cu boii frăține-său și pornește. CREANGĂ, P. 46. DLRLC
- Cînd îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, [Genarul] zise calului său: Spune frăține-tău să-și arunce stăpînul în nouri și să vină la mine, că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, L. P. 189. DLRLC
- Iată pistoalele lui, care i le-am cerut ca din partea frăține-meu. NEGRUZZI, S. I 28. DLRLC
-
- comentariu Se folosește doar urmat de un adjectiv posesiv. DLRLC
etimologie:
- frate + sufix -âne. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.