optziuni
  • info

15 definitzii pentru flacaiandru

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

FLACAIÁNDRU flacaiandri s. m. Flacau mai tanar; adolescent flacauan. [Pr.: caian. Var.: flacauándru s. m.] Flacau + suf. andru.

FLACAIÁNDRU flacaiandri s. m. Flacau mai tanar; adolescent flacauan. [Pr.: caian. Var.: flacauándru s. m.] Flacau + suf. andru.

flacaiandru sm [At: ISPIRESCU U. 2 / P: ~caian~ / V: ~caoa~ ~caua~ / Pl: ~ri / E: flacau + andru] 12 (SHhp) Flacau (1) (foarte tanar) Si: adolescent flacaiash (12) (reg) flacauan (12) flacaush (12). 3 Baietzandru.

FLACAIÁNDRU flacaiandri s. m. Flacau mai tinar. Nicu se tzinea k vrajit de acest flacaiandru care abia implinise cinsprezece ani. CAMIL PETRESCU O. I 150. Cind se facuse flacaiandru a intrat argat la caii boiereshti. SANDUALDEA U. P. 13. Basmele... sint numai pentru baietzi shi codane pentru flacaiandri shi fetishcane. ISPIRESCU U. 2. ◊ (Adjectival) Doi surugii flacaiandri... minau... saltind ushor pe shele. ODOBESCU S. I 161. Pronuntzat: caian.

flacaiandru m. flacau nu deplin adult.

flacaĭándru m. Fam. Flacaŭ maĭ tinar.

FLACAUÁNDRU s. m. v. flacaiandru.

flacauandru sm vz flacaiandru

FLACAUÁNDRU flacauandri s. m. Flacaiandru. In locul tovarashului dorit vazura un flacauandru care statea cu spetele intoarse spre ei. BUJOR S. 21.

flacaŭándru m. Flacaĭandru.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

flacaiándru s. m. art. flacaiandrúl; pl. flacaiándri art. flacaiándrii

flacaiándru / flacauándru s. m. pl. flacaiándri / flacauándri art. flacaiándrii / flacauándrii

flacaiandru

flacaiandru dri.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

FLACAIÁNDRU s. v. baietzandru.

FLACAIANDRU s. baietan baietzandru copilandru (Olt. shi Munt.) danac (prin Maram. shi Transilv.) pruncotean (fam.) pushtan (peior.) tzingau. (Un ~ de vreo 14 ani.)

Intrare: flacaiandru
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flacaiandru
  • flacaiandrul
  • flacaiandru‑
plural
  • flacaiandri
  • flacaiandrii
genitiv-dativ singular
  • flacaiandru
  • flacaiandrului
plural
  • flacaiandri
  • flacaiandrilor
vocativ singular
  • flacaiandrule
  • flacaiandre
plural
  • flacaiandrilor
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flacauandru
  • flacauandrul
  • flacauandru‑
plural
  • flacauandri
  • flacauandrii
genitiv-dativ singular
  • flacauandru
  • flacauandrului
plural
  • flacauandri
  • flacauandrilor
vocativ singular
  • flacauandrule
  • flacauandre
plural
  • flacauandrilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

flacaiandru, flacaiandrisubstantiv masculin

  • 1. Flacau mai tanar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: adolescent baietzandru flacauan
    • format_quote Nicu se tzinea k vrajit de acest flacaiandru care abia implinise cinsprezece ani. CAMIL PETRESCU O. I 150. DLRLC
    • format_quote Cind se facuse flacaiandru a intrat argat la caii boiereshti. SANDUALDEA U. P. 13. DLRLC
    • format_quote Basmele... sint numai pentru baietzi shi codane pentru flacaiandri shi fetishcane. ISPIRESCU U. 2. DLRLC
    • format_quote (shi) adjectival Doi surugii flacaiandri... minau... saltind ushor pe shele. ODOBESCU S. I 161. DLRLC
    • format_quote In locul tovarashului dorit vazura un flacauandru care statea cu spetele intoarse spre ei. BUJOR S. 21. DLRLC
etimologie:
  • Flacau + sufix andru. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.