6 definitzii pentru ferica
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ferica1 vt [At: COD. VOR. 133/10 / V: ~reca / Pzi: feric / E: ferice] (Inv; in literatura bisericeasca veche) 1 A ferici (3). 2 A numi pe cineva fericit. 3 A slavi. 4 (Fsha) A face bine (cuiva). 5 (Reg) A binecuvanta.
ferica2 v vz fereca1
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
FERICA vb. (Ban. Trans. SV) A socoti pe cineva fericit. C: Au pomenitevor Ceia carii in moarte Zac in triste gropnitze Au fericatevor. VCC 15. Ferik. Laudo. Beatifico. AC 339. // A: SHin sabor de gloate sal ridice SHin scaun de batrini sal ferice. DOSOFTEI VS. Etimologie: ferice. Vezi shi fericat fericaciune.
- sursa: DLRLV (1987)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
fericá V. fericesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! Vechĭ feríc a á fericesc socotesc fericit. Ban. Urez.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
fericá vb. I (inv.) 1. a ferici (pe cineva); a socoti pe cineva fericit. 2. a face bine cuiva.
- sursa: DAR (2002)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
verb (VT10) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|