FERICA vb. (Ban. Trans. SV) A socoti pe cineva fericit. C: Au pomenitevor Ceia carii in moarte Zac in triste gropnitze Au fericatevor. VCC 15. Ferik. Laudo. Beatifico. AC 339. // A: SHin sabor de gloate sal ridice SHin scaun de batrini sal ferice. DOSOFTEI VS. Etimologie: ferice. Vezi shi fericat fericaciune.