falbala sf [At: NEGRUZZI, S. I, 300 / V: farb~, ~ara, ferbere / Pl: ~le / E: fr falbala] 1 (La îmbrăcăminte) Volan. 2 (Lpl) Zorzoane.

FALBALÁ, falbalale, s. f. (Învechit, mai ales la pl.) Găteală, podoabă a unei rochii; volan. Soarta pălăriilor, a rochiilor și a falbalalelor de «ultima modă», care se demodează într-un deceniu și stîrnesc ilaritatea cînd le-ai scos din muzeul de grotești vechituri. V. ROM. februarie 1952, 44. Printre rochiile de mătăsării înflorate, printre falbalale... zării mai multe figuri rotunde și drăgălașe. ODOBESCU, S. I 384.

falbalà (farbara) f. garnitură la rochi, compusă din fășii de stofă tivite și adunate în crețuri. [Fr. FALBALA printr’un intermediar rusesc].

falbalá f. (rus. falbalá, fr. falbala, it. falpalá, germ. falbel, d. engl. furbelow, din fur, blană și below, jos). Sec. 19. Volan mare (saŭ volan în general) la rochiĭ. – Și farbalá, farbará, falbará. Azĭ în Tut. harbará. Și vapél (Munt.) n., pl. urĭ (d. germ.)

falbalá (înv.) s. f., art. falbaláua, g.-d. art. falbalálei; pl. falbalále, art. falbalálele

falbalá s. f., art. falbaláua, g.-d. art. falbalálei; pl. falbalále

FALBALÁ s. v. volan.

falbala s. v. VOLAN.

falbalá (falbalále), s. f. – Fîșie lată de stofă etc. care împodobea partea de jos a unei rochii. Fr., it. falbala (REW 3173), direct și, în parte, prin intermediul pol., rus. falbala (Cihac, II, 107; Sanzewitsch 202), și din ngr. φαλμπαλᾶς.