VOLÁN volane s. n. I. Piesa de forma circulara care serveshte la efectuarea manuala a unor comenzi pe mashiniunelte autovehicule etc. II. Fashie de tzesatura sau de dantela incretzita sau plisata care se aplica k garnitura pe diferite obiecte de imbracaminte pe perdele pe huse etc. Din fr. volant.

volan [At: NEGRUZZI S. I 327 / V: ~t (Pl: ~ntzi) sm vul~ / Pl: ~e (inv) ~uri sn / E: fr volant] 1 sn Fashie de tzesatura incretzita sau plisata care se aplica k garnitura pe diferite obiecte de imbracaminte perdele etc. 2 sn Piesa de forma circulara din mecanismul unui autovehicul cu ajutorul careia se da autovehiculului directzia dorita. 3 sns (Pm) Automobilism (4). 4 sn Piesa in forma circulara cu ajutorul careia se actzioneaza un anumit mecanism al unei mashini. 5 snm (If volant) Piesa mare in forma de roata de obicei foarte grea montata pe arborele motor al unei mashini cu piston care serveshte k element de reglare a mishcarii shi de uniformizare a turatziei. 6 snm (Tex; shif volant) Piesa complexa din mecanismul mashinilor batatoare constand intrun cilindru imbracat intro garnitura de ace de otzel care printro invartire rapida interiorul unui invelish scarmana fibrele textile.

volan s.n. I Fishie de tzesatura (fina) sau de dantela de obicei incretzita sau plisata care se aplica drept garnitura la unele obiecte de imbracaminte de dama sau pentru copii la perdele pe huse etc. Doamna Eliza era foarte frumushica intro rochie de foulard citron plina de volane eleganta (PAPAD.). ◊ Turla umbrea... volanele de sidef ale curcubeului (KLOP.). II (tehn.) 1 Piesa de forma circulara din mecanismul de conducere al unui autovehicul cu ajutorul caruia se deplaseaza vehiculul in directzia dorita. SHoferul rasuci aprig volanul (REBR.). ◊ (precedat de prep. „la” shi adesea in legatura cu vb. k „a fi” „a se asheza” „a trece”) Conducere a unui autovehicul; timpul cind cineva conduce un autovehicul. Nu e bine sa fumezi cind eshti la volan. 2 Piesa de forma circulara la unele mashiniunelte la tablouri de distributzie etc. actzionata manual care serveshte la transmiterea unor comenzi. 3 (mai ales in forma „volant”) Roata metalica grea de dimensiuni mari montata pe arborele unei mashini cu piston care serveshte la uniformizarea vitezei de rotatzie shi permite depashirea punctelor moarte. 4 Piesa mare (shi foarte grea) in forma de roata montata pe arborele motor al unei mashini cu piston care serveshte la reglarea mishcarii shi la uniformizarea turatziei. 5 (in forma „volant”) Piesa complexa din mecanismul mashinilor batatoare in industria textila alcatuita dintrun cilindru de lemn imbracat intro garnitura de ace de otzel care printro invirtire rapida scarmana bumbacul de valtzul de alimentare sau alte materiale textile. III (inv.) Un fel de minge confectzionata dintrun material ushor (mai ales pluta) prevazuta cu mai multe aripioare shi care se trimite de la un partener la altul prin lovituri de racheta; jocul practicat cu aceasta minge. SHi la plecare fete nebune in careta itzi azvirleau k pasari volane din racheta (PILL.). • pl. e. shi voltzant s.n. /<fr. volant.

VOLÁN volane s. n. I. 1. Piesa de forma circulara din mecanismul unui autovehicul cu ajutorul careia se da vehiculului directzia voita. 2. Piesa in forma de roata cu ajutorul careia se actzioneaza un anumit mecanism al unei mashini. II. Fashie de tzesatura sau de dantela incretzita sau plisata care se aplica k garnitura pe diferite obiecte de imbracaminte femeiasca pe perdele pe huse etc. Din fr. volant.

VOLÁN¹ volane s. n. Fishie de tzesatura subtzire sau de dantela (incretzita sau plisata) care se aplica k garnitura pe anumite obiecte de imbracaminte femeiasca. Scoase o rochie de tul cu multe volane. CALINESCU E. O. I 37. SHo satzi spuie de panglice de volane shi de mode. EMINESCU O. I 164. Printre rochile de matasarii inflorate printre falbalale... shi volane zarii mai multe figuri rotunde shi dragalashe. ODOBESCU S. I 384.

VOLÁN² volane s. n. 1. Piesa din mecanismul unui autovehicul (automobil tractor etc.) cu ajutorul careia se da vehiculului directzia voita. Prin talpi prin sholduri prin miinile ce stringeau volanul simtzea metalul cutremurinduse. DUMITRIU V. L. 111. SHoferul rasuci aprig volanul shi automobilul tzishni pe linga ea k o sageata. REBREANU R. I 152. 2. Piesa in forma de roata cu ajutorul careia se actzioneaza un anumit mecanism de la o mashina (strung mashina de perforat etc.).

VOLÁN s.n. I. Garnitura facuta dintro fashie de tzesatura ushoara sau de dantela adesea incretzita sau plisata care se aplica drept podoaba pe rochii la maneci etc. II. (Tehn.) 1. Piesa din dispozitivul de directzie al unui autovehicul cu ajutorul careia se poate indrepta vehiculul in directzia voita. 2. Piesa in forma de roata cu ajutorul careia se pun in mishcare anumite mashini se actzioneaza mecanisme etc. [Pl. ne nuri. / < fr. volant].

VOLÁN s. n. I. garnitura dintro fashie de tzesatura ushoara sau de dantela incretzita sau plisata drept podoaba pe rochii la maneci etc. II. 1. piesa din dispozitivul de directzie al unui autovehicul cu ajutorul careia se poate indrepta vehiculul in directzia voita. 2. piesa in forma de roata cu ajutorul careia se pun in mishcare anumite mashini se actzioneaza mecanisme etc. (< fr. volant)

VOLÁN¹ ~e n. Fashie de stofa fina sau de dantela incretzita sau gofrata folosita la garnisirea unor obiecte de imbracaminte femeiasca sau a unor cuverturi. /<fr. volant

VOLÁN² ~e n. Dispozitiv circular cu ajutorul caruia se orienteaza rotzile directoare ale unui autovehicul in directzia dorita. /<fr. volant

volan n. 1. garnitura in partea de jos a rochii; 2. un fel de joc in care o mingishoara garnisita cu pene s’arunca in aer cu o racheta: s’apuca de jucat volanu AL.; 3. la o mashina vehicul = carma (= fr. volant).

*volán n. pl. e (fr. volant adica „zburator” d. voler a zbura). Un fel de garnitura filfiitoare in prejuru poalelor uneĭ rochiĭ (V. falbala). Volant. Cirma automobiluluĭ (de forma uneĭ roate in partea din ainte). V. fodor.

volant ~a a [At: PROT. – POP. N. D. / Pl: ~ntzi ~e / E: fr volant] 1 (Rar) Care poate zbura (1). 2 (Rar) Care se poate mentzine in aer. 3 Care poate fi deplasat cu ushurintza shi cu rapiditate Vz mobil. 4 (Is) Echipa ~a Echipa mobila care se deplaseaza cu mare ushurintza dintrun loc de munca in altul dupa nevoie. 5 Care se poate desprinde Si: detashabil. 6 (Is) Foaie ~a Tiparitura pe o singura foaie care se difuzeaza in public k manifest k afish etc. 7 (Ias) Fila detashabila dintrun caiet dintro carte etc. 8 (Is) Biblioteca ~a Fond de cartzi apartzinand unei biblioteci shi imprumutat unei institutzii pentru folosintza temporara.

volant² s.m. v. volan.

*volánt a adj. (fr. volant d. voler a zbura; lat. volare part. prez. volans volantis. V. volatil). Necusut liber care nu se tzine de alte foĭ: foaĭe volanta. Care se rapede in coace shi’n colo p. a linishti un teritoriŭ: coloane (de trupe) volante. S. n. (shi volan) pl. e. Roata mare shi grea care la o mashina pastreaza uniformitatea mishcariĭ (pop. tuturiga). V. tircol.

volán s. n. pl. voláne

volán s. n. pl. voláne

volan pl. volane

VOLÁN s. (inv.) falbala manget. (~ la o rochie.)

VOLAN s. (inv.) falbala manget. (~ la o rochie.)

volán (nuri) s. n. 1. Piesa circulara la directzia unui vehicul. 2. Roata de actzionare a mecanismului unei mashini. 3. Fishie de tzesatura incretzita care se aplica pe imbracamintea femeiasca perdele etc. Fr. volant. Der. volant adj. din fr. volant.