volan s.n. I Fishie de tzesatura (fina) sau de dantela de obicei incretzita sau plisata care se aplica drept garnitura la unele obiecte de imbracaminte de dama sau pentru copii la perdele pe huse etc. Doamna Eliza era foarte frumushica intro rochie de foulard citron plina de volane eleganta (PAPAD.). ◊ Turla umbrea... volanele de sidef ale curcubeului (KLOP.). II (tehn.) 1 Piesa de forma circulara din mecanismul de conducere al unui autovehicul cu ajutorul caruia se deplaseaza vehiculul in directzia dorita. SHoferul rasuci aprig volanul (REBR.). ◊ (precedat de prep. „la” shi adesea in legatura cu vb. k „a fi” „a se asheza” „a trece”) Conducere a unui autovehicul; timpul cind cineva conduce un autovehicul. Nu e bine sa fumezi cind eshti la volan. 2 Piesa de forma circulara la unele mashiniunelte la tablouri de distributzie etc. actzionata manual care serveshte la transmiterea unor comenzi. 3 (mai ales in forma „volant”) Roata metalica grea de dimensiuni mari montata pe arborele unei mashini cu piston care serveshte la uniformizarea vitezei de rotatzie shi permite depashirea punctelor moarte. 4 Piesa mare (shi foarte grea) in forma de roata montata pe arborele motor al unei mashini cu piston care serveshte la reglarea mishcarii shi la uniformizarea turatziei. 5 (in forma „volant”) Piesa complexa din mecanismul mashinilor batatoare in industria textila alcatuita dintrun cilindru de lemn imbracat intro garnitura de ace de otzel care printro invirtire rapida scarmana bumbacul de valtzul de alimentare sau alte materiale textile. III (inv.) Un fel de minge confectzionata dintrun material ushor (mai ales pluta) prevazuta cu mai multe aripioare shi care se trimite de la un partener la altul prin lovituri de racheta; jocul practicat cu aceasta minge. SHi la plecare fete nebune in careta itzi azvirleau k pasari volane din racheta (PILL.). • pl. e. shi voltzant s.n. /<fr. volant.