fabrică sf [At: (a. 1803) URICARIUL IV, 171/ 8 / A și: (Trs; Buc) fabrică / V: (pop) făb~ (Pl: ~ici, ~ce) / Pl: ~ici / E: fr fabrique, ger Fabrik, rs фабрнка] 1 Întreprindere industrială care, printr-un sistem de mașini și instalații, transformă materia primă în produse finite, în serie și în cantități mari. 2 (Fam; îe) A lua (sau a băga) (pe cineva) în (sau la) ~ A certa. 3 (Fam; îae) A cere socoteală. 4 (Fam; îae) A bate. 5 (Fam; îae) A intra în ~ca (cuiva) A fi certat de cineva. 6 (Fam; îae) A i se cere socoteală. 7 (Fam; îae) A fi bătut.

FÁBRICĂ, fabrici, s. f. Ansamblu de instalații industriale, grupate în același loc și avînd o organizație unitară, în care se prelucrează o materie primă cu ajutorul mașinilor și pe bază de diviziune a muncii, pentru a produce în special mărfuri de larg consum, în serie și în cantități mari. Mii de lucrători pornesc spre fabrici și ateliere. BOGZA, A. Î. 247. În fabrici focu-nvie prin cuptoare, Și-n huiet lung tăcerea se preface, Și harnice se mișcă fără pace Uneltele de bunuri creatoare, NECULUȚĂ, Ț. D. 17. Din coșurile înalte ale fabricilor gîlgîie rotocoale negre de fum. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. Din Frauenfeld am mers în Islicon, unde sînt multe fabrici, întru care să lucrează stambe. GOLESCU, Î. 164. ◊ (Ironic) Galbeni, stupi... trebuia să ducă dascălii poclon catihetului de la fabrica de popi din Folticeni. CREANGĂ, A. 81. ◊ Expr. (Familiar) A lua (pe cineva) în fabrică = a lua la rost, a muștrului. A intra în fabrica cuiva = a fi luat la rost, a fi muștruluit. – Pl. și: (popular) făbrici.

FÁBRICĂ s.f. Întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse, mai ales în bunuri de larg consum, în serie și în cantități mari. [< fr. fabrique, rus. fabrika, cf. lat. fabrica].

FÁBRICĂ s. f. întreprindere industrială în care se transformă materiile prime în produse (finite), în serie și în cantități mari. (< fr. fabrique, rus. fabrika, germ. Fabrik)

FÁBRICĂ ~ci f. Întreprindere industrială care prelucrează materia primă transformând-o în produse finite. ~ de zahăr. ◊ A lua (pe cineva) în ~ lua pe cineva la rost. [G.-D. fabricii] /<fr. fabrique, germ. Fabrik

fabrică f. stabiliment unde se fabrică obiecte pentru comerț: preț, marfă de fabrică.

fábrică f., pl. ĭ (lat. fábrica [fr. forge], d. fáber, meseriaș, ferar, din aceĭașĭ răd. cu facio, fac. V. faur). Manufactură, stabiliment în care se fabrică ceva: fabrică de arme, de încălțăminte. Prețu fabriciĭ, prețu cu care fabricantu vinde articulele luĭ în comerciŭ. Marca fabriciĭ, semnu, blazonu pin care se distinge o fabrică de alta.

fábrică (fa-bri-) s. f., g.-d. art. fábricii; pl. fábrici

fábrică s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. fábricii; pl. fábrici

fabrică, pl. fabrici

fabrică, -ci.

FÁBRICĂ s. v. uzină.

FABRICĂ s. uzină, (reg.) mașină, (germanism, în Ban.) verc, (înv.) cherhana. (A intrat pe poarta ~.)

fábrică (făbrici), s. f. – Întreprindere industrială. – Mr. fabrică. Lat. fabrica, prin intermediul it. fabbrica (după Sanzewitsch 202, din rus. fábrika). – Der. (din fr.) fabrica, vb.; fabricant, s. m.; fabricat, s. n., din germ. Fabrikat; fabricați(un)e, s. f. Forma mr. derivă de asemenea din it., ca ngr. φάμπριϰα, bg., tc. fabrika.

fabrică DA, citînd limbile din care au putea veni fabrică, adaugă la fr. fabrique și lat. fabrica, poate rus. фaбpuкa. Dicționarele următoare (CADE, DLRM), făcînd și aici un pas înapoi, pornesc numai de la franceză, dar cel de-al doilea adaugă și germ. Fabrik. Dar ce facem cu accentul? În Transilvania, Unde există și fabrică (exemple la Ursu), se poate vorbi de origine germană, dar în restul țării nu, și nici de origine franceză, decît dacă socotim că forma franceză a fost „latinizată”. Lucrul acesta s-a petrecut, bineînțeles, cu unele cuvinte, dar e greu de văzut de ce s-ar fi întîmplat cu un termen care de la început a pătruns în limbajul general. Se pune problema de unde a venit prima dată noțiunea. După Ursu, prima atestare e într-o traducere din rusește (1785, rămasă însă în manuscris), iar a doua, din italienește (1795). Trebuie să observăm însă că φάμπριϰα există în neogreacă. Mi se pare neîndoios că în secolul al XVIII-lea cuvîntul a fost cunoscut și la noi, pe vremea cînd limba străină cea mai răspindită era greaca. Mai curios este că Lexiconul de la Buda (citat după Ursu) cunoaște forma favrică, și această mi se pare că nu se poate explica decît prin grecește, dacă o asemenea formă există în greacă; ar fi explicabilă ca un arhaism cu v pentru b?

a băga în fabrică de pumni expr. a lua la bătaie.

a intra în fabrică expr. 1. a fi certat, a primi reproșuri, a i se cere socoteală. 2. a fi bătut.

a lua (pe cineva) în fabrică expr. a face reproșuri (cuiva), a certa (pe cineva), a cere socoteală (cuiva) 2. a bate (pe cineva)

a vârî în fabrică (pe cineva) expr. a bate (pe cineva).

a-și băga cuponul în fabrică expr. (glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.