exclude [At: (a. 1632) PAIMAITESCU, O.Ț. 187 / V: (îvr) eschiu~, esc~ / P: ex-clu~ / Pzi: exclud / E: lat excludere] 1 vt A înlătura pe cineva dintr-un loc (organizație, școală etc.) în care era admis la început. 2 vt A îndepărta. 3 vt A nu admite Si: a interzice. 4 vtr (D. două elemente) A (se) respinge. 5 vt A excepta.

EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a elimina, a îndepărta, a nu admite. Sistemul de educație sovietic exclude cu desăvîrșire propagarea urii între oameni, a șovinismului și a obscurantismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 49.

EXCLÚDE vb. III. tr. A da afară, a înlătura; a elimina, a nu admite. ♦ (Refl.; despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, nepotrivite, contrare. [Pron. ecs-clu-, p. i. exclúd, var. esclude vb. III. / < lat. excludere].

EXCLÚDE vb. I. tr. a da afară, a elimina, a nu admite. II. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare. (< lat. excluder)

A EXCLÚDE exclúd tranz. A da afară; a nu admite; a elimina. /<lat. excludere

exclude v. 1. a da afară dintr’o societate; 2. a respinge, a nu admite; 3. a fi incompatibil.

eschide v vz exclude

eschiude v vz exclude

esclude v vz exclude

ESCLÚDE vb. III. v. exclude.

*exclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. ex-clúdo, -clúdere. V. con-clud, des-chid). Daŭ afară, expulsez: a exclude pe cine-va dintr’o societate, un articul dintr’o lege. Fig. Nu pot sta la un loc cu: bunătatea exclude avariția. V. refl. Bunătatea și avariția îs doŭă lucrurĭ care se exclud.

exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús

exclúde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzând; part. exclús

exclud.

EXCLÚDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.)

EXCLUDE vb. a elimina, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.)

A exclude ≠ a include