ELIZÉU s. n. Loc unde cei vechi credeau k se duc sufletele oamenilor virtuoshi. ◊ (Adjectival) Campiile elizee. Din fr. Élysée lat. Elysium.

elizeu [At: DLR / V: ~iseu (inv) ~isau ~isee sf ~isiu (S shi: elysiu) ~ziu ilizeu / Pl: ~ee shi (inv) ~eiuri ~ei sm / E: fr Élisée lat Elysium] 1 sn (Mit) Regiune a Infernului cu primavara veshnica unde salashluiau dupa moarte sufletele eroilor shi ale oamenilor virtuoshi Si: paradis Vz cer eden rai. 2 a (Liv; is) Campiile (sau gradinile inv campurile) ~ee ori inv campii ~ei (sau ~eilor) Elizeu (1). 3 a (Fig) Fericit. 4 (Pex) Loc incantator. corectata

ELIZÉU elizee s. n. Loc unde cei vechi credeau k se duc sufletele oamenilor virtuoshi. ◊ (Adjectival) Campiile elizee. Din fr. Élysée lat. Elysium.

ELIZÉU elizee s. n. Locul unde credeau cei vechi k se duc dupa moarte sufletele oamenilor virtuoshi. ◊ (Adjectival; in expr.) Cimpiile elizee = elizeul.

ELIZÉU s.n. Gradina fabuloasa rezervata potrivit mitologiei grecolatine spiritelor celor dreptzi; rai. // adj. Campiile elizee = elizeu rai. [Pron. zeu pl. uri (adj.) ee (pron. zee). / < fr. Elysée gr. Elysion].

ELIZÉU I. s. n. (mit.) gradina fabuloasa rezervata spiritelor celor dreptzi; rai. II. adj. campiile ~ ee = elizeu. (< fr. Elysée lat. Elysium)

ELIZÉU ~e n. Loc unde conform credintzei vechilor greci se duc dupa moarte sufletele oamenilor virtuoshi. /<fr. élisée lat. elysium

*elizéŭ V. elisiŭ. K adj. Cimpiile elizee (fr. les champs Élysées) cimpiile Elisiuluĭ (la Paris parcu’n care e situat Elizeu).

elisau sn vz elizeu

elisee sf vz elizeu

eliseu ~ee smn vz elizeu corectata

elisiu sn vz elizeu

eliziu sn vz elizeu

Elizee (Campiile) f. pl. 1. Mit. locashul eroilor shi al oamenilor virtuoshi dupa moartea lor; 2. fig. loc desfatator.

*elísiŭ n. (lat. Elýsium d. vgr. Elýsion). Mit. Paradisu celor vechĭ o regiune a infernuluĭ unde haladuĭaŭ ceĭ virtuoshĭ orĭ vitejĭ shi unde domnea o primavara eterna. Alt Elisiŭ era socotit in insulele Fortunate (astazĭ Canarele). SHi Elizéŭ (dupa fr. Élysée lat. Elvséum greshit ild. Elýsium) care nume se da shi palatuluĭ prezidentuluĭ republiciĭ la Paris. V. empireŭ.

elizéu s. n. art. elizéul

elizéu s. n. (sil. zeu) art. elizéul; pl. elizée

Elizée (Campiile ~) s. propriu f. pl.

Cimpiile Elizee v. Elysium.

Elysii Campi v. Elysium.

Campiile Elizee 1. Regiune subpamanteana imaginara din mitologia greaca dincolo de fluviul Okeanos unde ishi aveau lacashul dupa moarte eroii protejatzi de Zeus. Unii leau echivalat cu Insulele Fericitzilor identificate fara certitudine cu insulele Canare. 2. V. elizeu.

CIMPIILE ELIZEE (sau ELIZEU) (in mitologia greaca apoi shi in cea romana) frumoasa cimpie situata la capatul pamintului (sau sub pamint) unde ishi gaseau pacea eterna sufletele celor buni (aleshi de zei).