2 definitzii pentru dupleca
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
dúplec a á v. tr. (lat. dúplico áre a indoi; duplicato póplite cu genunchiŭ indoit d. dlplus duplu. V. duplic induplec). Vechĭ. Azĭ Vidin. Indoĭ induplec incovoĭ abat. V. intr. Ma induplec: muntenashu dupleca (SHez. 32 101).
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
duplecá (c át) vb. 1. A incovoia a indoi. 2. (Banat) A rasfringe a sufleca. 3. A supune. 4. A ceda a se supune a admite. Var. indupleca. Mr. nduplic nduplicari. Lat. duplicāre (Pushcariu 834; CandreaDens. 523; REW 2801; din lat. *induplicāre dupa Densusianu GS V 19) cf. ticin. dubigá sp. doblegar. Var. este mult mai curenta decit forma primitiva inv. Der. neinduplecat adj. (intransigent tenace); induplecator adj. (care incovoiaza); induplecatura s. f. (incovoiere).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
| verb (VT14) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
| singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
| ||