duplecá (c át) vb. 1. A incovoia a indoi. 2. (Banat) A rasfringe a sufleca. 3. A supune. 4. A ceda a se supune a admite. Var. indupleca. Mr. nduplic nduplicari. Lat. duplicāre (Pushcariu 834; CandreaDens. 523; REW 2801; din lat. *induplicāre dupa Densusianu GS V 19) cf. ticin. dubigá sp. doblegar. Var. este mult mai curenta decit forma primitiva inv. Der. neinduplecat adj. (intransigent tenace); induplecator adj. (care incovoiaza); induplecatura s. f. (incovoiere).