dupaci¹ vt [At: VICIU S. GL. / Pzi: ~césc / E: dupa + ac] 1 (Buc) A coase muchea sau tivul unei tzesaturi pentru a le intari dupa insailare. 2 A indoi marginea panzei spre a o tivi. modificata

dupaci² vt [At: I. NEGRUZZI S. IV 23 / Pzi: ~césc / E: dupac] A lovi cu pumnul in spate Si: a pumni a burdushi (reg) a tupangi.

DUPACÍ dupacesc vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi cu pumnul; a ghionti. Din dupac.

dupacì v. Mold. a da pumni a ghiontui: cum l’ash dupaci! AL.

dupacésc v. tr. (d. dupac; shi bg. tupam bat cĭomagesc. V. dupaĭ indupac tupangesc). Mold. Induplec refec indoĭ marginea pinzeĭ k s’o tivesc: a dupacĭ pinza. Fam. Bat trag dupacĭ cuĭva la ceafa.

DUPACÍ vb. v. ghionti izbi imboldi imbranci impinge inghionti.

dupaci vb. v. GHIONTI. IZBI. IMBOLDI. IMBRINCI. IMPINGE. INGHIONTI.

dupaci Intalnim doua verbe care au aceasta forma: unul inseamna „a trage pumni” shi e folosit in Moldova (in afara de dictzionare mai figureaza in Lex. reg I p. 101 din Radautzi); celalalt este glosat prin „a coase cu gaurele” (de asemenea atestat in dictzionare; mai putem adauga: dupaci „a coase marunt cu mina mai ales la cioareci in felul cum se coase cu mashina” in MCD p. 282 din SHieuMagherush; Lex. reg. I p. 12 noteaza nu verbul ci substantivul dupacele (de la Sighet) glosat prin „punctele cusaturii liniare cu atza colorata care dau impresia unei linii punctate”). Primul din cele doua verbe de la TDRG incoace (vezi DU CADE) e explicat k derivat de la dupac „lovitura cu pumnul”; acesta din urma e lasat fara etimologie de TDRG dar a fost explicat; k derivat de la dup de DU shi Pascu Suf. p. 191 (de fapt primul autor care marcheaza k e vorba de o onomatopee este acad. Iorgu Iordan BPh. I p. 117). CADE nu sa multzumit cu aceasta etimologie shi propuneca punct de plecare un scr. dupac care daca exista nare cum sa justifice forma romaneasca (va fi vrut sa spuna dupak?) Gamulescu nu a acceptat aceasta etimologie pe drept cuvint deoarece e greu de admis un raport strins intre nordul Moldovei shi Iugoslavia. Cit despre verbul care inseamna „a coase” Draganu DR V p. 361 socoteshte k trebuie comparat cu bg. дynчŭ „gauresc” iar sensul „a lovi” ar veni de la „a coase”. Acad. Iorgu Iordan loc. cit. respinge pe buna dreptate aceasta ipoteza: „a coase” ar putea fi de la „a gauri” dar nu poate ajunge sa se transforme in „a bate”. Scriban crede invers decit Draganu k de la „a lovi” sar fi ajuns la „a coase”. Indraznesc sa formulez alta explicatzie prin slava deshi nam gasit nicaieri atestat etimonul la care ma gindesc: (ucr.? pol.?) dopošiti de la šiti „a coase” cu doua prefixe lucru curent in limbile slave; tocmai de aceea cred k e posibil k derivatul sa existe undeva shi sa nu fi fost trecut in dictzionare. Gasesc o forma asemanatoare in nacia „a broda a coase in relief pe o pinza de casa” care Maxim St. Mladenov (LR XXII p. 123) il apropie de bg. нaшúя „a coase” (vezi insa Andrei Avram LR XXII p. 193 care trimite la scr. načinjati: „a impodobi” dupa ce Pashca GL se gandise la intzelesul primitiv de „a incepe”).