optziuni
  • info

10 definitzii pentru dobitocesc

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DOBITOCÉSC EÁSCA dobitoceshti adj. 1. Care apartzine dobitoacelor privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2) specific unui dobitoc. Dobitoc + suf. esc.

DOBITOCÉSC EÁSCA dobitoceshti adj. 1. Care apartzine dobitoacelor privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2) specific unui dobitoc. Dobitoc + suf. esc.

dobitocesc ~easca a [At: M. COSTIN O. 161 / Pl: ~eshti / E: dobitoc + esc] 1 (Inv) Care apartzine dobitocului (1). 2 Referitor la dobitoc (1). 3 De dobitoc (2). 4 Specific unui dobitoc (2).

DOBITOCÉSC EÁSCA dobitoceshti adj. 1. De dobitoc al dobitoacelor. Imparatzia dobitoceasca K shi a noastra cea omeneasca Statornicie vecinica nare. ALEXANDRESCU M. 347. 2. Fig. De om fara inteligentza prostesc. Acelashi dispretz inconshtient shi dobitocesc de ce poate sa se petreaca in inima shi mintea unui baiat care incepe shi el a simtzi shi a pricepe lucrurile. VLAHUTZA la TDRG.

DOBITOCÉSC ~eásca (~éshti) 1) Care este caracteristic pentru dobitoace; de dobitoc. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de inteligentza. /dobitoc + suf. ~esc

dobitocesc a. ce tzine de dobitoc. ║ adv. k un dobitoc.

dobitocésc eásca adj. (d. dobitoc). Animalic de animal. Stupid: fatza dobitoceasca.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

dobitocésc adj. m. f. dobitoceásca; pl. m. shi f. dobitocéshti

dobitocésc adj. m. f. dobitoceásca; pl. m. shi f. dobitocéshti

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DOBITOCÉSC adj. v. prostesc.

DOBITOCESC adj. prostesc. (O purtare ~.)

Intrare: dobitocesc
dobitocesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobitocesc
  • dobitocescul
  • dobitocescu‑
  • dobitoceasca
  • dobitoceasca
plural
  • dobitoceshti
  • dobitoceshtii
  • dobitoceshti
  • dobitoceshtile
genitiv-dativ singular
  • dobitocesc
  • dobitocescului
  • dobitoceshti
  • dobitoceshtii
plural
  • dobitoceshti
  • dobitoceshtilor
  • dobitoceshti
  • dobitoceshtilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dobitocesc, dobitoceascaadjectiv

  • 1. Care apartzine dobitoacelor privitor la dobitoace. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Imparatzia dobitoceasca K shi a noastra cea omeneasca Statornicie vecinica nare. ALEXANDRESCU M. 347. DLRLC
  • 2. De dobitoc specific unui dobitoc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prostesc
    • format_quote Acelashi dispretz inconshtient shi dobitocesc de ce poate sa se petreaca in inima shi mintea unui baiat care incepe shi el a simtzi shi a pricepe lucrurile. VLAHUTZA la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Dobitoc + sufix esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.