doásca sf [At: AGARBICEANU A. 53 / V: dósca ~áshca / Pl: ~ashte ~sce / E: vsl доска] 1 (Pop) Scandura. 2 (Pop; is) Gard de doashte Gard de scanduri. 3 (Reg) SHitza. 4 (Inv) Coperta de carte din lemn invelit in piele. 5 (Reg) Coperta de carte. 6 (Inv; ie) Din ~n ~ De la un capat la altul Si: din scoartzan scoartza. 7 (Reg) Perete subtzire. 8 (Reg) Vas k un blid facut din coaja de dovleac. 9 (Reg; if dosca) Tocator. 10 (Reg) Stavila (la moara). 11 (Reg) Scandura plana pe o parte shi convexa pe cealalta taiata de la marginea unui bushtean. 12 (Reg) Bucata mare de lemn uscat de trunchi despicat din tulpina unui copac. modificata

doásca f. pl shte (vsl. dŭska scindura masa d. vgr. disc tisc ngerm. tisch masa lat. discus vgr. diskos disc; bg. dŭská rus. doská rut. dóška. V. dicean). Trans. Scoartza de carte: a ceti o carte din doasca’n doasca. Olt. Coaja uscata: pe corlata 23 droashte de dovlete (NPl. Ceaur 39).

dósca sf vz doasca

dosca doasca In ER p. 91 am discutat originea acestui cuvint shi am opinat pentru etimologia prin ucraineana. In CL VIII p. 291 E. Petrovici ishi arata preferintza pentru o origine maghiara (Tamás nu a inregistrat cuvintul). In LR XXII p. 493 Ion Moise shi A. Vraciu trimit la scr. dáska shi discuta eventuala evolutzie semantica fara sa pomeneasca de dificultatzile fonetice (la Gamulescu nu gasim cuvintul). TZinind seama de prezentza termenului in diverse arii romaneshti (la atestarile notate in ER se mai adauga BPh. VI p. 219 din jud. Gorj Lex. reg. I p. 69 doasca de la Oradea apoi Lex. reg. II p. 83 doasca de la Ineu shi FD VI p. 169 doasca genunchiului „rotula” din Oltenia) putem sa ne gindim la o origine multipla. Dar numai ucraineana shi maghiara pot fi luate in consideratzie caci scr. dáska nu putea deveni in mod normal in romaneshte nici dosca nici doasca.

doásca doashte s.f. (pop.) 1. coperta la carte; scoartza uscata. 2. (reg.) coaja de dovleac.