dosca doasca In ER p. 91 am discutat originea acestui cuvint shi am opinat pentru etimologia prin ucraineana. In CL VIII p. 291 E. Petrovici ishi arata preferintza pentru o origine maghiara (Tamás nu a inregistrat cuvintul). In LR XXII p. 493 Ion Moise shi A. Vraciu trimit la scr. dáska shi discuta eventuala evolutzie semantica fara sa pomeneasca de dificultatzile fonetice (la Gamulescu nu gasim cuvintul). TZinind seama de prezentza termenului in diverse arii romaneshti (la atestarile notate in ER se mai adauga BPh. VI p. 219 din jud. Gorj Lex. reg. I p. 69 doasca de la Oradea apoi Lex. reg. II p. 83 doasca de la Ineu shi FD VI p. 169 doasca genunchiului „rotula” din Oltenia) putem sa ne gindim la o origine multipla. Dar numai ucraineana shi maghiara pot fi luate in consideratzie caci scr. dáska nu putea deveni in mod normal in romaneshte nici dosca nici doasca.