opțiuni
  • info

19 definiții pentru displăcea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISPLĂCEÁ, displác, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displáce vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea).

DISPLĂCEÁ, displác, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displáce vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea).

displăcea vi [At: HELIADE, O. I, 371 / V: ~lace, (îvr) desplace / Pzi: ~lac / E: it dispiacere] 1 A nu-i plăcea. 2 A nu agrea.

DISPLĂCEÁ, displác, vb. II. Intranz. (Construit cu dativul) A-i fi neplăcut, a nu-i fi pe plac. Îl observă că n-are arme și asta nu-i displăcu. SADOVEANU, Z. C. 100. Într-un tablou cutare combinație de culori ne place, cutare ne displace. GHEREA, ST. CR. II 29. Înțelegi bine c-ajunge să-mi displacă Asemenea purtare. MACEDONSKI, O. II 25. – Variantă: displáce vb. III.

DISPLĂCEÁ vb. II. intr. A nu plăcea. ♦ A fi neplăcut. [P.i. displác, var. displace vb. III. / < it. dispiacere, după plăcea].

DISPLĂCEÁ vb. intr. a nu plăcea. ◊ a nu agrea. (după it. dispiacere)

A DISPLĂCEÁ displác intranz. A înceta de a fi pe plac; a nu plăcea. /<it. dispiacere

DISPLÁCE vb. III v. displăcea.

DISPLÁCE vb. III v. displăcea.

DISPLÁCE vb. III v. displăcea.

desplace vt vz displăcea

displace v vz desplăcea[1]

  1. desplăcea nu este consemnat cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

DISPLÁCE vb. III. v. displăcea.

displace v. a nu plăcea.

* displác, -plăcút, a -plăceá v. intr. (dis- și plac, după fr. déplaire și lat. displicére). Nu plac: vorba asta-mĭ displace.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+displăcea2 (a-i ~) (a nu-i conveni) vb., ind. prez. 3 sg. [îmi etc.] displace, 3 pl. [îmi etc.] displac; conj. prez. 3 să [îmi/să-mi] displacă; cond. 3 sg. [mi-]ar displăcea; ger. displăcându-mi [etc.]; part. displăcut

displăceá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. displác; ger. displăcấnd; part. displăcút

displăceá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. displác, 1 pl. displăcém, 2 pl. displăcéți; part. displăcút

displăcea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISPLĂCEÁ vb. a-i repugna. (Îmi ~ să fac acest lucru.)

DISPLĂCEA vb. a-i repugna. (Îmi ~ să fac acest lucru.)

A displăcea ≠ a plăcea

Intrare: displăcea
verb (V502)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • displăcea
  • displăcere
  • displăcut
  • displăcutu‑
  • displăcând
  • displăcându‑
 singular plural
  • displaci
  • displace-
  • displăceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • displac
 (să)
  • displac
  • displăceam
  • displăcui
  • displăcusem
a II-a (tu)
  • displaci
 (să)
  • displaci
  • displăceai
  • displăcuși
  • displăcuseși
a III-a (el, ea)
  • displace
 (să)
  • displacă
  • displăcea
  • displăcu
  • displăcuse
plural I (noi)
  • displăcem
 (să)
  • displăcem
  • displăceam
  • displăcurăm
  • displăcuserăm
  • displăcusem
a II-a (voi)
  • displăceți
 (să)
  • displăceți
  • displăceați
  • displăcurăți
  • displăcuserăți
  • displăcuseți
a III-a (ei, ele)
  • displac
 (să)
  • displacă
  • displăceau
  • displăcură
  • displăcuseră
desplace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V615)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • displace
  • displacere
 — — singular plural
—
  • displaceți
  • displăceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea) — — — — —
plural I (noi)
  • displacem
 (să)
  • displacem
 — — —
a II-a (voi)
  • displaceți
 (să)
  • displaceți
 — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

displăcea, displacverb

  • 1. A nu-i plăcea, a nu agrea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: repugna antonime: plăcea
    • format_quote Îl observă că n-are arme și asta nu-i displăcu. SADOVEANU, Z. C. 100. DLRLC
    • format_quote Într-un tablou cutare combinație de culori ne place, cutare ne displace. GHEREA, ST. CR. II 29. DLRLC
    • format_quote Înțelegi bine c-ajunge să-mi displacă Asemenea purtare. MACEDONSKI, O. II 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.