optziuni
  • info

6 definitzii pentru repugnare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

REPUGNÁ pers. 3 repúgna vb. I. Intranz. (Livr.) Ai produce cuiva sila sau dezgust ai provoca cuiva oroare ai displacea profund. Din fr. répugner lat. repugnare.

REPUGNÁ vb. I. intr. Ai produce cuiva sila oroare dezgust; ai displacea profund. [P.i. 36 repúgna. / < fr. répugner cf. lat. repugnare a rezista].

A REPUGNÁ pers. 3 repúgna intranz. livr. A inspira repugnantza; a produce repulsie; a displacea totalmente. /<fr. répugner lat. repugnare

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

repugná vb. ind. prez. 3 sg. repúgna

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

REPUGNÁ vb. v. displacea.

A repugna ≠ a atrage

Intrare: repugnare
repugnare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repugnare
  • repugnarea
plural
  • repugnari
  • repugnarile
genitiv-dativ singular
  • repugnari
  • repugnarii
plural
  • repugnari
  • repugnarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

repugnaverb

  • 1. livresc Ai produce cuiva sila sau dezgust ai provoca cuiva oroare ai displacea profund. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: displacea antonime: atrage
    • format_quote Politzismul i repugna. REBREANU P. S. 122. DLRLC
    • format_quote Doctrina aceasta a fost egoista shi a repugnat intotdeauna spiritelor generoase. IBRAILEANU SP. CR. 101. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.