diseca vt [At: HELIADE O. II 411 / V: (inv) des~ / Pzi: diséc (inv) ~echéz ~eák / E: fr disséquer lat dissecare] 1 (C.i. cadavre plante partzi ale unui organism) A taia in mod sistematic in vederea studierii structurii in toate amanuntele. 2 (Fig) A analiza ceva atent minutzios pentru a scoate in evidentza caracteristici sau aspecte ascunse necunoscute.

DISECÁ diséc vb. I. Tranz. (Anat.) A separa in mod sistematic prin taiere diferite partzi ale unui organism animal sau vegetal spre a le studia in toate amanuntele. ♦ Fig. A analiza in mod minutzios a scoate in evidentza insushiri sau aspecte ascunse necunoscute. [Spectatorii] disecara pe interpretzi amanuntzit sarind insa cu totzii pe Nadina shi pe Brumaru. REBREANU R. I 266.

DISECÁ vb. I. tr. 1. A taia a impartzi metodic partzile unui organism pentru a le studia structura sau vatamaturile cauzate de o boala. 2. (Fig.) A analiza minutzios a cerceta atent. [P.i. diséc 36 k. / < fr. disséquer cf. lat. dissecare].

DISECÁ vb. tr. 1. a efectua o disectzie. 2. (fig.) a analiza (ceva) minutzios a cerceta atent. (< fr. disséquer lat. dissecare)

A DISECÁ diséc tranz. 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disectzii; a diviza prin taiere in partzi componente pentru a studia structura. 2) fig. A examina minutzios (pentru a descoperi proprietatzile ascunse). /<fr. disséquer lat. dissecare

disecà v. 1. a taia un cadavru spre ai studia organele; 2. fig. a cerceta cu luare aminte: a diseca o carte.

* diséc a á v. tr. (fr. dissequer lat. disseco secáre sectum taĭ desfac taind. Disec diseaca shi diseca). Fac anatomia unuĭ animal uneĭ plante. Fig. Cercetez atent: a diseca o carte.

disecá (a ~) (a efectua o disectzie) vb. ind. prez. 3 disék

disecá vb. ind. prez. 1 sg. diséc 3 sg. shi pl. disék; conj. prez. 3 sg. shi pl. diséce

DISECÁ vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.)

DISECA vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.)