opțiuni
  • info

14 definiții pentru derizoriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERIZÓRIU, -IE, derizorii, adj. (Despre valori) Neînsemnat, de nimic, ridicol. – Din fr. dérisoire, lat. derisorius.

DERIZÓRIU, -IE, derizorii, adj. (Despre valori) Neînsemnat, de nimic, ridicol. – Din fr. dérisoire, lat. derisorius.

derizoriu, ~ie a [At: COD. PEN. R. P. R. 430 / Pl: ~ii / E: fr dérisoire, lat derisorius, -a, -um] (D. valori) 1 Neînsemnat. 2 Ridicol.

DERIZÓRIU, -OÁRE, derizorii, adj. (Despre valori) Neînsemnat, fără valoare, de nimic, ridicol. Sumă derizorie.

DERIZÓRIU, -IE adj. Neînsemnat, lipsit de valoare; ridicol. [Pron. -riu. / cf. fr. dérisoire, lat. derisorius].

DERIZÓRIU, -IE adj. (despre prețuri, valori) neînsemnat, lipsit de valoare; nesemnificativ, ridicol. (< fr. dérisoire, lat. derisorius)

DERIZÓRIU ~e (~i) 1) (despre prețuri, valori) Care este foarte scăzut; de nimic; ridicol. 2) Care merită să fie luat în râs (prin lipsa sa de importanță). Argument ~. [Sil. -zo-riu] /<fr. dérisoire, lat. derisorius

derizoriu a. zis sau făcut în deriziune.

*derizóriŭ, -e adj. (lat. derisorius). De rîs, făcut în deriziune: propunere derizorie. Adv. În mod derizoriŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

derizóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. derizórie (-ri-e); pl. m. și f. derizórii

derizóriu adj. m. [-riu pron.. -riu], f. derizórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. derizórii

derizoriu

derizoriu, -rie.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DERIZÓRIU adj. 1. ridicol. (Prețuri ~.) 2. v. neînsemnat.

DERIZORIU adj. 1. ridicol. (Prețuri ~.) 2. mărunt, neînsemnat. (O valoare ~.)

Intrare: derizoriu
derizoriu adjectiv
  • pronunție: derizorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derizoriu
  • derizoriul
  • derizoriu‑
  • derizorie
  • derizoria
plural
  • derizorii
  • derizoriii
  • derizorii
  • derizoriile
genitiv-dativ singular
  • derizoriu
  • derizoriului
  • derizorii
  • derizoriei
plural
  • derizorii
  • derizoriilor
  • derizorii
  • derizoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

derizoriu, derizorieadjectiv

  • 1. (Despre valori) De nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mărunt nesemnificativ neînsemnat ridicol
    • format_quote Sumă derizorie. DLRLC
  • 2. Care merită să fie luat în râs (prin lipsa sa de importanță). NODEX
    • format_quote Argument derizoriu. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.