42 de definitzii pentru deretica

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DERETICÁ derétic vb. I. Intranz. A face ordine shi curatzenie prin casa. ♦ Tranz. A pune ceva in ordine; a aranja. [Var.: deratecá derdicá deretecá vb. I] Lat. deradicare.

DERETICÁ derétic vb. I. Intranz. A face ordine shi curatzenie prin casa. ♦ Tranz. A pune ceva in ordine; a aranja. [Var.: deratecá derdicá deretecá vb. I] Lat. deradicare.

deretica [At: PSALT. 89/34 / V: ~teca direteca dir~ diritica ~rat~ dirat~[1] darat~ darateca ~radica ~redica ~ridica diradica diridica derdica dirdica dradica / Pzi: ~etic / E: lat deradicare] 1 vt (Inv) A inlatura a face sa dispara. 2 vt (Inv) A scapa (de)... a elibera (de)... 3 vt (Inv) A darui. 4 vi A face ordine shi curatzenie prin casa. 5 vt A pune ceva in ordine Si: a aranja. 6 vi (Buc) A umbla (sau a da o raita) prin imprejurimi.

  1. Din varianta dirat~ rezulta → diratica dar aceasta forma nu este mentzionata in dictzionar posibil dirateca. — Ladislau Strifler

DERETICÁ derétic vb. I. 1. Intranz. A face rinduiala a curatza prin casa (scuturind ashternutul shtergind praful maturind etc.). Se mishca incolo shi incoace prin camera dereticind shi ashezind. Deretica smuncind shi asheza trintind. SADOVEANU N. F. 5. Atunci se pune fata shi scutura shi deretica. ISPIRESCU L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) in ordine a aranja. Afara se auzea ploaia cernuta fara istov glasul birjarului dereticind ceva in jurul trasurii. C. PETRESCU S. 81. In vremea asta tu deretica toate shi pregateshte cele de cuviintza. SADOVEANU D. P. 78. Variante: (regional) deradicá (SBIERA P. 31) deratecá (VLAHUTZA N. 9) derdicá dérdic (CREANGA A. 69) deretecá (CAMIL PETRESCU T. I 542 ISPIRESCU L. 149 POPESCU B. III 118) direticá (la TDRG) vb. I.

A DERETICÁ derétic intranz. A face ordine shi curatzenie in casa. /<lat. deradicare

dereticà v. a pune in ordine a asheza lucrurile la locul lor (mai ales in casa). [Mold. deradicà: lat. DERADICARE].

DERATECÁ vb. I v. deretica.

DERDICÁ vb. I v. deretica.

DERETECÁ vb. I v. deretica.

deradicà v. Mold. a deretica: deraticam shi maturam prin casa CR.

deradíc shi derắtic V. deretic.

derétic shi dirétic a á v. tr. (lat. *de shi *diréctico áre d. dirigere directum a indrepta. V. dreg). Ashez aranjez pun lucrurile la locu lor: sa diretice pin ĭatacurĭ (VR. 1923 4 24). Fig. Vechĭ (infl. de ridic). Inlatur matrashesc: la direticat de pe fatza pamintuluĭ. In Munt. (vechĭ) shi daratec darátic. In Mold. nord. Trans. diredíc diradíc; maĭ vechĭ deradic deredic derádic shi derắtic. SHi derdíc dradïc. V. chitesc zahaĭesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

dereticá (a ~) vb. ind. prez. 3 derética

dereticá vb. ind. prez. 1 sg. derétic 3 sg. shi pl. derética

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DERETICÁ vb. a curatza a scutura a strange (inv. shi reg.) a griji (reg.) a randui (prin Bucov.) a cioroboti (Transilv.) a cashtiga (Ban. shi Transilv.) a orandui (Transilv.) a tagashi (Transilv. shi Maram.) a ticazui (Transilv.) a tistali. (A ~ prin casa de sarbatori.)

DERETICA vb. a curatza a scutura a stringe (inv. shi reg.) a griji (reg.) a rindui (prin Bucov.) a cioroboti (Transilv.) a cishtiga (Ban. shi Transilv.) a orindui (Transilv.) a tagashi (Transilv. shi Maram.) a ticazui (Transilv.) a tistali. (A ~ prin casa de sarbatori.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dereticá (derétic dereticát) vb. 1. (Inv.) A da la o parte. 2. A degaja a elibera (interiorul casei). 3. A face curatzenie a curatza. Var. der(a)dica dereteca diretica d(i)radica der(e)dica. Lat. *dēradĭcāre „a dezradacina” (CandreaDens. 484; Candrea; Graur BL IV 184; Cortés 127) ipoteza confirmata de prima var. shi de sensul vechi: cf. voi darateca pre cei fara de lege (Biblia 1688). Totushi Pushcariu 503; Tiktin shi Scriban prefera sa se refere la lat. *directĭcāre de la rectus.

Intrare: deretica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deretica
  • dereticare
  • dereticat
  • dereticatu‑
  • dereticand
  • dereticandu‑
singular plural
  • deretica
  • dereticatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • deretic
(sa)
  • deretic
  • dereticam
  • dereticai
  • dereticasem
a II-a (tu)
  • deretici
(sa)
  • deretici
  • dereticai
  • dereticashi
  • dereticaseshi
a III-a (el, ea)
  • deretica
(sa)
  • deretice
  • deretica
  • deretica
  • dereticase
plural I (noi)
  • dereticam
(sa)
  • dereticam
  • dereticam
  • dereticaram
  • dereticaseram
  • dereticasem
a II-a (voi)
  • dereticatzi
(sa)
  • dereticatzi
  • dereticatzi
  • dereticaratzi
  • dereticaseratzi
  • dereticasetzi
a III-a (ei, ele)
  • deretica
(sa)
  • deretice
  • dereticau
  • dereticara
  • dereticasera
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derateca
  • deratecare
  • deratecat
  • deratecatu‑
  • deratecand
  • deratecandu‑
singular plural
  • derateca
  • deratecatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • deratec
(sa)
  • deratec
  • deratecam
  • deratecai
  • deratecasem
a II-a (tu)
  • derateci
(sa)
  • derateci
  • deratecai
  • deratecashi
  • deratecaseshi
a III-a (el, ea)
  • derateca
(sa)
  • deratece
  • derateca
  • derateca
  • deratecase
plural I (noi)
  • deratecam
(sa)
  • deratecam
  • deratecam
  • deratecaram
  • deratecaseram
  • deratecasem
a II-a (voi)
  • deratecatzi
(sa)
  • deratecatzi
  • deratecatzi
  • deratecaratzi
  • deratecaseratzi
  • deratecasetzi
a III-a (ei, ele)
  • derateca
(sa)
  • deratece
  • deratecau
  • deratecara
  • deratecasera
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derdica
  • derdicare
  • derdicat
  • derdicatu‑
  • derdicand
  • derdicandu‑
singular plural
  • derdica
  • derdicatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • derdic
(sa)
  • derdic
  • derdicam
  • derdicai
  • derdicasem
a II-a (tu)
  • derdici
(sa)
  • derdici
  • derdicai
  • derdicashi
  • derdicaseshi
a III-a (el, ea)
  • derdica
(sa)
  • derdice
  • derdica
  • derdica
  • derdicase
plural I (noi)
  • derdicam
(sa)
  • derdicam
  • derdicam
  • derdicaram
  • derdicaseram
  • derdicasem
a II-a (voi)
  • derdicatzi
(sa)
  • derdicatzi
  • derdicatzi
  • derdicaratzi
  • derdicaseratzi
  • derdicasetzi
a III-a (ei, ele)
  • derdica
(sa)
  • derdice
  • derdicau
  • derdicara
  • derdicasera
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dereteca
  • deretecare
  • deretecat
  • deretecatu‑
  • deretecand
  • deretecandu‑
singular plural
  • dereteca
  • deretecatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • deretec
(sa)
  • deretec
  • deretecam
  • deretecai
  • deretecasem
a II-a (tu)
  • dereteci
(sa)
  • dereteci
  • deretecai
  • deretecashi
  • deretecaseshi
a III-a (el, ea)
  • dereteca
(sa)
  • deretece
  • dereteca
  • dereteca
  • deretecase
plural I (noi)
  • deretecam
(sa)
  • deretecam
  • deretecam
  • deretecaram
  • deretecaseram
  • deretecasem
a II-a (voi)
  • deretecatzi
(sa)
  • deretecatzi
  • deretecatzi
  • deretecaratzi
  • deretecaseratzi
  • deretecasetzi
a III-a (ei, ele)
  • dereteca
(sa)
  • deretece
  • deretecau
  • deretecara
  • deretecasera
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deradica
  • deradicare
  • deradicat
  • deradicatu‑
  • deradicand
  • deradicandu‑
singular plural
  • deradica
  • deradicatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • deradic
(sa)
  • deradic
  • deradicam
  • deradicai
  • deradicasem
a II-a (tu)
  • deradici
(sa)
  • deradici
  • deradicai
  • deradicashi
  • deradicaseshi
a III-a (el, ea)
  • deradica
(sa)
  • deradice
  • deradica
  • deradica
  • deradicase
plural I (noi)
  • deradicam
(sa)
  • deradicam
  • deradicam
  • deradicaram
  • deradicaseram
  • deradicasem
a II-a (voi)
  • deradicatzi
(sa)
  • deradicatzi
  • deradicatzi
  • deradicaratzi
  • deradicaseratzi
  • deradicasetzi
a III-a (ei, ele)
  • deradica
(sa)
  • deradice
  • deradicau
  • deradicara
  • deradicasera
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diretica
  • direticare
  • direticat
  • direticatu‑
  • direticand
  • direticandu‑
singular plural
  • diretica
  • direticatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • diretic
(sa)
  • diretic
  • direticam
  • direticai
  • direticasem
a II-a (tu)
  • diretici
(sa)
  • diretici
  • direticai
  • direticashi
  • direticaseshi
a III-a (el, ea)
  • diretica
(sa)
  • diretice
  • diretica
  • diretica
  • direticase
plural I (noi)
  • direticam
(sa)
  • direticam
  • direticam
  • direticaram
  • direticaseram
  • direticasem
a II-a (voi)
  • direticatzi
(sa)
  • direticatzi
  • direticatzi
  • direticaratzi
  • direticaseratzi
  • direticasetzi
a III-a (ei, ele)
  • diretica
(sa)
  • diretice
  • direticau
  • direticara
  • direticasera
dradica
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
direteca
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
diritica
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
dirateca
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
deratica
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
darateca
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
deredica
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
deridica
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
diradica
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
dirica
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dirdica
  • dirdicare
  • dirdicat
  • dirdicatu‑
  • dirdicand
  • dirdicandu‑
singular plural
  • dirdica
  • dirdicatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • dirdic
(sa)
  • dirdic
  • dirdicam
  • dirdicai
  • dirdicasem
a II-a (tu)
  • dirdici
(sa)
  • dirdici
  • dirdicai
  • dirdicashi
  • dirdicaseshi
a III-a (el, ea)
  • dirdica
(sa)
  • dirdice
  • dirdica
  • dirdica
  • dirdicase
plural I (noi)
  • dirdicam
(sa)
  • dirdicam
  • dirdicam
  • dirdicaram
  • dirdicaseram
  • dirdicasem
a II-a (voi)
  • dirdicatzi
(sa)
  • dirdicatzi
  • dirdicatzi
  • dirdicaratzi
  • dirdicaseratzi
  • dirdicasetzi
a III-a (ei, ele)
  • dirdica
(sa)
  • dirdice
  • dirdicau
  • dirdicara
  • dirdicasera
diridica
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

deretica, dereticverb

  • 1. A face ordine shi curatzenie prin casa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se mishca incolo shi incoace prin camera dereticind shi ashezind. Deretica smuncind shi asheza trintind. SADOVEANU N. F. 5. DLRLC
    • format_quote Atunci se pune fata shi scutura shi deretica. ISPIRESCU L. 337. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A pune ceva in ordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: aranja
      • format_quote Afara se auzea ploaia cernuta fara istov glasul birjarului dereticind ceva in jurul trasurii. C. PETRESCU S. 81. DLRLC
      • format_quote In vremea asta tu deretica toate shi pregateshte cele de cuviintza. SADOVEANU D. P. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.