DERETICÁ derétic vb. I. 1. Intranz. A face rinduiala a curatza prin casa (scuturind ashternutul shtergind praful maturind etc.). Se mishca incolo shi incoace prin camera dereticind shi ashezind. Deretica smuncind shi asheza trintind. SADOVEANU N. F. 5. Atunci se pune fata shi scutura shi deretica. ISPIRESCU L. 337. 2. Tranz. A pune (ceva) in ordine a aranja. Afara se auzea ploaia cernuta fara istov glasul birjarului dereticind ceva in jurul trasurii. C. PETRESCU S. 81. In vremea asta tu deretica toate shi pregateshte cele de cuviintza. SADOVEANU D. P. 78. Variante: (regional) deradicá (SBIERA P. 31) deratecá (VLAHUTZA N. 9) derdicá dérdic (CREANGA A. 69) deretecá (CAMIL PETRESCU T. I 542 ISPIRESCU L. 149 POPESCU B. III 118) direticá (la TDRG) vb. I.