deraia vi [At: CARAGIALE, M. 142 / Pzi: ~iez / E: fr dérailler] 1 (D. mijloacele de transport care circulă pe șine) A sări de pe șine. 2 A vorbi aiurea. 3 (Fig) A divaga.

DERAIÁ, deraiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre vehicule care merg pe șine: tren, tramvai etc.) A sări, a ieși de pe șine. La ieșirea din Buftea... a deraiat un tren de marfă. CARAGIALE, M. 142. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi aiurea, a se îndepărta, a se abate de la subiect; a devia. A deraiat de la subiect.

DERAIÁ vb. I. intr. (Despre un vehicul pe șine: tren, tramvai etc.) A aluneca, a sări de pe șine, de pe linie. ◊ (Fig.; despre oameni) A devia (într-o discuție etc.); a înnebuni, a se sminti. [Pron. -ra-ia, p. i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. dérailler].

DERAIÁ vb. intr. 1. (despre tren, tramvai, metrou) a sări de pe șine. 2. (fig.) a devia de la subiect, a divaga. ◊ (p. ext.) a ieși din normal; a înnebuni, a se sminti. (< fr. dérailler)

A DERAIÁ ~iéz intranz. 1) (despre trenuri, tramvaie) A sări de pe șine. 2) (despre persoane) A se abate de la subiect. 3) fig. A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se țicni; a se scrânti; a se sminti; a înnebuni. [Sil. -ra-ia] /<fr. dérailler

deraià v. a ieși din șine: trenul a deraiat (= fr. dérailler).

*deraĭéz v. intr. (fr. dé-railler, d. rail [engl. rail], șină. Cp. cu delirez). Ies din șine, sar de pe șine (vorbind de tren și tranvaĭ). Fig. A te purta prost, a devia din calea bună. – Curat rom. s’ar putea zice a desșina orĭ a deșina.

deraiá (a ~) vb., ind. prez. 3 deraiáză, 1 pl. deraiém; conj. prez. 3 să deraiéze; ger. deraínd

deraiá vb. (sil. -ra-ia), ind. prez. 1 sg. deraiéz, 3 sg. și pl. deraiáză, 1 pl. deraiém; conj. prez. 3 sg. și pl. deraiéze; ger. deraínd

deraia (ind. prez. 3 sg. și pl. deraiază, ger. deraind)

deraiez, -iam 1 imp., -iere inf. s.

deraiá (deraiéz, deraiát), vb. – 1. Despre mijloacele de transport, a sări de pe șine. – 2. A vorbi aiurea, a bate cîmpii. Fr. dérailler. – Der. deraiere, s. f.