optziuni
  • info

11 definitzii pentru deifica

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEIFICÁ deífic vb. I. Tranz. A atribui putere divina unei fiintze sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: dei] Din lat. deificare fr. déifier.

DEIFICÁ deífic vb. I. Tranz. A atribui putere divina unei fiintze sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: dei] Din lat. deificare fr. déifier.

deifica vt [At: NEGULICI / P: dei~ / Pzi: ~ífic shi (ivr) ~icéz / E: fr déifier lat deificare] (Liv) 1 A considera ceva sau pe cineva k fiind zeu Si: (inv) a deiface (1). 23 A atribui puteri divine (unui obiect sau) unei fiintze Si: a zeifica (inv) a deiface (23). 4 (Fig) A cinsti peste masura.

DEIFICÁ vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divina unei fiintze sau unui lucru; a zeifica. [Pron. dei p. i. deífic. / < it. lat. deificare].

DEIFICÁ vb. tr. 1. a atribui putere divina unei fiintze sau unui lucru; a zeifica. 2. (fig.) a diviniza. (lat. deificare fr. déifier)

A DEIFICÁ deífic tranz. 1) (fiintze sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratzie exagerata; a iubi k pe un zeu; a adora; a zeifica; a diviniza; a idolatriza; a venera. 2) (fiintze) A trece in randul zeitatzilor; a diviniza; a zeifica; a idolatriza. [Sil. dei] /<lat. deificare fr. déifier

deificà v. 1. a pune in numarul zeilor; 2. fig. a lauda peste masura.

*deífic a á v. tr. (lat. deifico ficáre d. deus zeŭ shi fic k in edific). Pun in numaru zeilor. Fig. Laud peste masura. V. apoteozez.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

deificá (a ~) (dei) vb. ind. prez. 3 deífica

deificá vb. (sil. dei) ind. prez. 1 sg. deífic 3 sg. shi pl. deífica

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEIFICÁ vb. v. zeifica.

DEIFICA vb. a diviniza a zeifica (inv.) a indumnezei. (A ~ o fiintza muritoare.)

Intrare: deifica
  • silabatzie: de-i- info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deifica
  • deificare
  • deificat
  • deificatu‑
  • deificand
  • deificandu‑
 singular plural
  • deifica
  • deificatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • deific
 (sa)
  • deific
  • deificam
  • deificai
  • deificasem
a II-a (tu)
  • deifici
 (sa)
  • deifici
  • deificai
  • deificashi
  • deificaseshi
a III-a (el, ea)
  • deifica
 (sa)
  • deifice
  • deifica
  • deifica
  • deificase
plural I (noi)
  • deificam
 (sa)
  • deificam
  • deificam
  • deificaram
  • deificaseram
  • deificasem
a II-a (voi)
  • deificatzi
 (sa)
  • deificatzi
  • deificatzi
  • deificaratzi
  • deificaseratzi
  • deificasetzi
a III-a (ei, ele)
  • deifica
 (sa)
  • deifice
  • deificau
  • deificara
  • deificasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

deifica, deificverb

  • 1. A atribui putere divina unei fiintze sau unui lucru. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: zeifica
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.