opțiuni
  • info

7 definiții pentru debaclu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBÁCLU, debacluri, s. n. (Rar) Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. – Din fr. débâcle.

debáclu sn [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: fr débâcle] Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă.

DEBÁCLU, debacluri, s. n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. – Din fr. débâcle.

DEBÁCLU s.n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. [Pl. -uri, -le. / < fr. débâcle].

DEBÁCLU s. n. 1. rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. 2. (fig.) prăbușire, dezastru. (< fr. débâcle)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debáclu (rar) (-ba-clu) s. n., art. debáclul; pl. debácluri

debáclu s. n. (sil. -clu), pl. debácluri

Intrare: debaclu
debaclu1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: de-ba-clu info
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debaclu
  • debaclul
  • debaclu‑
plural
  • debacluri
  • debaclurile
genitiv-dativ singular
  • debaclu
  • debaclului
plural
  • debacluri
  • debaclurilor
vocativ singular —
plural —
debaclu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debaclu
  • debaclul
  • debaclu‑
plural
  • debacle
  • debaclele
genitiv-dativ singular
  • debaclu
  • debaclului
plural
  • debacle
  • debaclelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debaclu, debaclurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.