7 definiții pentru debaclu
Explicative DEX
DEBÁCLU, debacluri, s. n. (Rar) Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. – Din fr. débâcle.
debáclu sn [At: LTR2 / Pl: ~ri / E: fr débâcle] Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBÁCLU, debacluri, s. n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. – Din fr. débâcle.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DEBÁCLU s.n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. [Pl. -uri, -le. / < fr. débâcle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBÁCLU s. n. 1. rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. 2. (fig.) prăbușire, dezastru. (< fr. débâcle)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
debáclu (rar) (-ba-clu) s. n., art. debáclul; pl. debácluri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
debáclu s. n. (sil. -clu), pl. debácluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: de-ba-clu
| substantiv neutru (N39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N37) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
debaclu, debaclurisubstantiv neutru
- 1. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: zăpor
etimologie:
- débâcle DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.