11 definiții pentru cărăruie
din care- explicative (5)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂRĂRÚIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1); cărărușă, cărăruică. – Cărare + suf. -uie.
CĂRĂRÚIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1); cărărușă, cărăruică. – Cărare + suf. -uie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cărăruie sf [At: I. CR. III, 296 / Pl: ~ui / E: cărare + -uie] 1-2 (Șhp) Cărare (2) (scurtă sau îngustă) Si: (pop) cărărea (1-2), cărăruică (1-2), cărărușă (1-2), cărăruță (1-2), potecea (1-2), potecuță (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRĂRÚIE, cărărui, s. f. Cărărușă. Către stîncoase cărărui Un car se duce cu tot zorul. DEȘLIU, M. 19. Lasă-mă ca să mă duc, Cărăruia să-mi apuc, Cărăruia codrului. TEODORESCU, P. P. 290.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRĂRÚIE, cărărui, s. f. Diminutiv al lui cărare (1).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cărărúĭe f., pl. uĭ. Cărare mică.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cărărúie s. f., art. cărărúia, g.-d. art. cărărúii; pl. cărărúi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărărúie s. f., art. cărărúia, g.-d. art. cărărúii; pl. cărărúi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cărăruie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cărăruie, -ruia sg. a., -ruii gen. a., -rui pl.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂRĂRÚIE s. v. potecuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂRĂRUIE s. cărărușă, potecuță, (pop.) cărăruică, potecea. (O ~ de munte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F130) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cărăruie, cărăruisubstantiv feminin
-
- Către stîncoase cărărui Un car se duce cu tot zorul. DEȘLIU, M. 19. DLRLC
- Lasă-mă ca să mă duc, Cărăruia să-mi apuc, Cărăruia codrului. TEODORESCU, P. P. 290. DLRLC
-
etimologie:
- Cărare + sufix -uie. DEX '98 DEX '09