8 definiții pentru cărăruică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică.
CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cărărúică sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici / E: cărare + -uică] 1-2 (Rar; șhp) Cărămie (1-2). corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărărușă. Apoi furca-n brîu să pui, Cărăruica Să-mi tot sui. TEODORESCU, P. P. 641. – Pronunțat: -rui-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -uică.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cărărúică s. f., g.-d. art. cărărúicii; pl. cărărúici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărărúică s. f., g.-d. art. cărărúicii; pl. cărărúici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂRĂRÚICĂ s. v. cărăruie, cărărușă, potecuță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cărăruică s. v. CĂRĂRUIE. CĂRĂRUȘĂ. POTECUȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cărăruică, cărăruicisubstantiv feminin
-
- Apoi furca-n brîu să pui, Cărăruica Să-mi tot sui. TEODORESCU, P. P. 641. DLRLC
-
etimologie:
- Cărare + sufix -uică. DEX '98 DEX '09