custa¹ [At: (a. 1579) IORGA D. B. 3 / V: cos~ cushta gu~ / Pzi: cust / E: ml consto are cf consta costa] 1 vi (Irg) A trai. 2 vi (Irg) A exista. 3 vi (Iirg) A dainui. 4 vi (Lti) A consta. 5 vt(irg; subiectul e Dumnezeu) A tzine in viatza.

custa² v vz costa

CUSTA vb. 1. (Mold. Ban. Crish. Trans. SV) A trai a fi in viatza. Sa custe in multzi ani. VARLAAM. Hainele shi veshmintele cite facea cunuse pina custa. AP. 1646 32^v. Au custat numai 25 de ani. NCCD 261; cf. DOSOFTEI PS; CD 1698 16^v; CD 1770 19^r. C: Nime nu poate invatza ashea mult nice custa ashea indelung. SA 13^r. Iara sa vei custa rob ruianilor vei fi. C 1692 512^r. Kuszt kuszti kuszte. Conservor. Vivo. AC. 49. Unii au custat cite 9 sute de ani. CSOM 1^v: cf. SA 2^{v) 14^{r} 15^r 1^v42^r; MOL. 1695 91^v; MISC. SEC. XVII 4^v; CSOM 2^r. 2. (Mold. Trans. SV) A tzine in viatza. A: Sa ne custe Domnul. DOSOFTEI PS. C: Pina ne va custa milostivul Dumnezeu. SICRIUL DE AUR. Etimologie: lat. constare. Vezi shi cust. Cf. i l u i.

2) cost a á v. intr. (it. costare fr. coûter d. lat. constare a consta. Cost coshtĭ costa shi coasta costam; sa coste shi sa coaste). Am pretzu de: cartea costa cincĭ francĭ. Fig. Ma produc ma fac (c’o perdere c’o grija c’o munca oarecare): aceasta carte costa multa munca. V. tr. Aceasta carte m’a costat multa munca. Cit te costa aceasta lampa? Fig. Vorba asta ma costa ma doare. In nord a custa. Maĭ vechĭ (pe la 1800) costisesc (ngr. kostízo aor. ekóstisa).

2) cust a á v. intr. (lat. consto are. V. cost 2). Vechĭ. Exist traĭesc durez. Azĭ la Motzĭ (Trans.) Dumnezeŭ sa te custe sa te tzie viŭ.

3) cust a á v. intr. Nord. V. cost 2.

CUSTÁ vb. v. trai vietzui.

custa vb. v. TRAI. VIETZUI.

custá (t at) vb. 1. A fi a exista a trai. 2. A dura a dainui. 3. A face sa traiasca a lasa cu viatza a mentzine. Var. costa cushta. Mr. custu custare. Lat. constāre (Pushcariu 465; REW 2170; Pascu I 160; Draganu Dacor. I 30912; DAR) cf. sard. kustare „a se intimpla”. Cuvint inv. se mentzine inca in Trans. de Vest; a fost substituit probabil prin omofonia cu costa „a costa”. Der. cust s. n. (viatza trai existentza).

custá cust vb. I (reg. inv.) 1. a trai a vietzui a exista; a dainui a dura. 2. a consta a consista. 3. a tzine in viatza a lasa sa traiasca (pe cineva).