custá (t at) vb. 1. A fi a exista a trai. 2. A dura a dainui. 3. A face sa traiasca a lasa cu viatza a mentzine. Var. costa cushta. Mr. custu custare. Lat. constāre (Pushcariu 465; REW 2170; Pascu I 160; Draganu Dacor. I 30912; DAR) cf. sard. kustare „a se intimpla”. Cuvint inv. se mentzine inca in Trans. de Vest; a fost substituit probabil prin omofonia cu costa „a costa”. Der. cust s. n. (viatza trai existentza).