CURCUBÉU curcubeie s. n. 1. Fenomen optic datorat refractziei reflexiei totale shi dispersiei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera shi care are aspectul unui imens arc multicolor desfashurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cereasca. 2. Planta erbacee cu frunzele shi cu tulpina paroase cu flori mari roshiipurpurii shi cu fructele capsule (Lychnis coronaria). Cf. lat. curvus „indoit” „curb” concurvare „a indoi”.

curcubeu sn [At: N. COSTIN ap. LET. I 46/21 / V: (reg) cuculbau cucurbeu culcubau ~bau ~bei ~bel / Pl: ~eie (rar) ~eiuri / E: nct] 1 Fenomen optic care se datoreaza refractziei reflexiei totale shi dispersiei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera shi care are aspectul unui imens arc multicolor dispersat pe cer Si: curcubitza. 2 Fascicul de raze luminoase care apar noaptea pe cer. 3 (Bot; reg) Planta cu frunzele shi cu tulpina paroase cu flori mari roshupurpurii shi cu fructele capsule (Lychnis coronaria) Si: curcubea (2) curcubeta (6). 4 (Bot; reg) Neghina (Agrostemma githago) 5 (Bot; reg) Pirgros (Cynodon dactylon).

CURCUBÉU curcubeie s. n. 1. Fenomen optic care se datoreshte refractziei reflexiei totale shi dispersiei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera shi care are aspectul unui imens arc multicolor desfashurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cereasca. 2. Planta erbacee cu frunzele shi cu tulpina paroase cu flori mari roshiipurpurii shi cu fructele capsule (Lychnis coronaria). Et. nec.

CURCUBÉU curcubeie s. n. Fenomen datorat refractziei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera avind aspectul unui imens arc multicolor desfashurat pe cer. Curcubee subtziri tremura in pulberea stravezie a stropilor batutzi de soare. VLAHUTZA O. A. II 134. Cind ploua vara citeodata Un briu de foc pe cer sarata Iar noi i zicem curcubeu. COSHBUC P. I 125. ◊ Fig. Cerul incinge cununa Unui nou curcubeu: Dreptate Pace Libertate. BENIUC V. 129. Tu impleteshti in curcubee Comoara lacrimilor noastre SHi cel mai scump nisip tul duci In vadul Dunarii albastre. GOGA P. 16. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori nopatea pe bolta cereasca. V. halo. Pe ceruri se inaltza curcubeele de noapte. EMINESCU O. I 142. Pl. shi: curcubeuri (DRAGOMIR S. 28) (s. m.) curcubei (ALECSANDRI P. III 6).

CURCUBÉU ~e n. Fenomen optic avand aspectul unui arc multicolor care se produce in atmosfera datorita refractziei luminii solare in picaturile de apa dispersate in aer dupa ploaie. /<lat. curcus + bibit

curcubeu n. 1. arc mare luminos ce s’arata pe cer format din arcuri de diferite colori totdeauna dispuse in aceeash ordine: curcubeul e produs prin resfrangerea razelor soarelui in picaturile de apa ale norilor; 2. Bot. barba imparatului (viorea de mai multe colori). [SHi cucurbeu lat. *CONCURVUS arcuit shi beu: curcubeul e arcul ce soarbe ploaia (cf. ARCUS BIBIT la Plaut) dupa o credintza populara foarte raspandita].

curcubéŭ n. pl. eĭe (din cocobelcĭ shi cobelcĭ „melc culbec” shi „un fel de peptanatura femeĭasca in forma de coarne” din care s’aŭ dezvoltat var. culcubaŭ cuculbaŭ (Trans.) cucurbaŭ cocirbaŭ shi curcubaŭ [nord] intz. pmt. e „ratund rasucit curb”. D. rom. vine rut. korkobéč a. i. kulĭbáka pol. kulbaka sha care e un lucru curb rus. kulebĕáka un fel de mincare de peshte umplut saŭ invalatucit litv. kulbonkas cerbice lemnu curb al juguluĭ. Bern. 1 641. V. culbec. Munt. Mold. sud. Un meteor in forma de arc cu cele shapte colorĭ care rezulta din refractziunea shi reflexiunea razelor solare pe nourĭ. S. m. Numele uneĭ florĭ numite shi barba imparatuluĭ shi (Trans.) neghina de gradina. Acest meteor cel maĭ frumos fenomen al luminiĭ anuntza pur shi simplu k soarele fiind la orizont la o inaltzime potrivita ishĭ arunca razele pe un nour opus care se risipeshte in ploaĭe. Decĭ cind te uitzĭ la curcubeŭ eshtĭ cu spatele la soare shi eshtĭ intre el shi nour. Colorile curcubeuluĭ sint: violet sineliŭ albastru verde galben portocaliu shi rosh. In biblie curcubeu e semnu impacariĭ dat de Dumnezeŭ luĭ Noe dupa diluviŭ. Vechiĭ Grecĭ ziceaŭ k e cingatoarea Iridiĭ anuntzatoarea zeilor.

curcubéu s. n. art. curcubéul; pl. curcubéie

curcubéu s. n. art. curcubéul; pl. curcubéie

curcubeu pl. curcubee

curcubeu beie.

CURCUBÉU s. 1. (ASTRON.) (reg.) cearcan braulcerului braulCosanzenei braulluiDumnezeu braulMaiciiDomnului braulpopii curunacerului. 2. (BOT.; Lychnis coronaria) (reg.) flocoshele (pl.) flocoshica barbaimparatului floareacununii.

CURCUBÉU s. v. iarbacainelui pirdetzelina pirgros.

CURCUBEU s. 1. (ASTRON.) (reg.) cearcan briulcerului briulCosinzenii briulluiDumnezeu briulMaiciiDomnului briulpopii curunacerului. 2. (BOT.; Lychnis coronaria) (reg.) flocoshele (pl.) flocoshik barbaimparatului floareacununii.

curcubeu s. v. IARBACIINELUI. PIRDETZELINA. PIRGROS.

curcubéu (curcubéie) s. n. 1. Fenomen optic datorat refractziei cu aspectul unui imens arc multicolor desfashurat pe cer. 2. Iris spectru solar. 3. Planta (Cynodon dactylon). 4. Planta (Lychnis coronaria). Var. curcubeu (s. m.) curcubei curcubel curcubau. Mr. curcubeai megl. (curcu)bei. Pare a fi reprezentant al lat. *cucuvius „incovoiat” cuvint care apare in forma sa m. cucurvior la San Jerónimo (cf. Corominas I 900). Este vorba de o reduplicare expresiva de la curvus k in cucurbae „coarda de alfa” › ven. curcuma shi de aici ngr. ϰουρϰούμα; cf. shi cucurbita cucullus. Posibila legatura cu curvus sau concurvare a fost semnalata inca de Lexiconul de la Buda; Cipariu Gram. 132; Laurian; Cihac I 65; Philippide Principii 140; Densusianu Hlr. 104; Tiktin; shi combatuta de Pushcariu 458. Celelalte explicatzii par mai putzin convingatoare. Plecind de la imaginea curenta in mentalitatea populara care interpreteaza curcubeul k un mijloc de a absorbi apa riurilor pentru a o condensa in nori (Jura arcboit retor. arcobevondo campan. arcovévere; cf. Rohlfs Quellen 12) sa incercat sa se explice ultima parte a cuvintului prin lat. bĭbĕre. Giuglea RF II 49 pleaca de la un lat. *arcus › combibulus (cf. REW 2037a) care cu greu ar fi ajuns la rezultatul rom. (*arcus combibu › *arcurcubeu › *acurcubeu). Pushcariu Dacor. VI 3157 shi DAR prefera sa plece de la circus bĭbit asimilat la *curcus bĭbit care „corespunde exact” lui curcubeu; afirmatzie surprinzatoare daca se are in vedere k bĭbit a dat in rom. be › bea shi k devenind intervocalic acest b trebuia sa se piarda; fara a mai vorbi de cit de putzin normala este aceasta compunere in rom. Dupa Roesler 39 din per. kalkum; Bogrea Dacor. IV 805 se gindea la o posibila legatura cu cucura. Scriban se gindeshte la cocobelci var. de la culbec sau cubelc „melc”. Din rom. provine rut. korkobeč (Miklosich Wander. 10; Miklosich Etym. Wb. 130; Berneker 571; Candrea Elemente 407).

curcubéu curcubeie s.n. (mit.) In traditziile maramureshene curcubeul e un fenomen atmosferic personificat capabil sa soarba apele raurilor shi sa genereze apoi ploaia. Mai este vazut k un „calendar de apa” care prefigureaza viitoarele recolte agricole: „Curcubeul se vede un cerc mare pe cer care iese dintro apa mare la un capat shi celalalt capat este in alta apa mare. Sorbeshte din amandoua apele. Sorbeshte pana se umfla shi atunci se ridica shi se varsa ploaia din curcubeu. La noi be din apa Visheului shi din Iza. Sorbeshte cat i trebuie in amandoua capurile. Dupa ce sa umflat atunci sa desfacut shi zice k ploua. Ziceau batranii asha cand se uitau la culorile acelea shi vedeau din carei mai multa. Daca este verde multa culoare ziceau cai fanatza shi va fi iarba multa dei galben i grau mai mult. Dei roshu e porumb mult in anul acela” (Ion Ungureanu Tomsha 84 ani Rozavlea cf. Biltziu 1999: 7879). Et. nec. (MDA); lat. *cucuvius „incovoiat” (DER); lat. *curvus „indoit curb” (Cipariu Laurian Cihac Philippide Densusianu Tiktin cf. DER; DEX); cuv. autohton (Philippide). Cuv. rom. > ucr. korkobeč (Miklosich Candrea cf. DER).