curcubéu (curcubéie) s. n. 1. Fenomen optic datorat refractziei cu aspectul unui imens arc multicolor desfashurat pe cer. 2. Iris spectru solar. 3. Planta (Cynodon dactylon). 4. Planta (Lychnis coronaria). Var. curcubeu (s. m.) curcubei curcubel curcubau. Mr. curcubeai megl. (curcu)bei. Pare a fi reprezentant al lat. *cucuvius „incovoiat” cuvint care apare in forma sa m. cucurvior la San Jerónimo (cf. Corominas I 900). Este vorba de o reduplicare expresiva de la curvus k in cucurbae „coarda de alfa” › ven. curcuma shi de aici ngr. ϰουρϰούμα; cf. shi cucurbita cucullus. Posibila legatura cu curvus sau concurvare a fost semnalata inca de Lexiconul de la Buda; Cipariu Gram. 132; Laurian; Cihac I 65; Philippide Principii 140; Densusianu Hlr. 104; Tiktin; shi combatuta de Pushcariu 458. Celelalte explicatzii par mai putzin convingatoare. Plecind de la imaginea curenta in mentalitatea populara care interpreteaza curcubeul k un mijloc de a absorbi apa riurilor pentru a o condensa in nori (Jura arcboit retor. arcobevondo campan. arcovévere; cf. Rohlfs Quellen 12) sa incercat sa se explice ultima parte a cuvintului prin lat. bĭbĕre. Giuglea RF II 49 pleaca de la un lat. *arcus › combibulus (cf. REW 2037a) care cu greu ar fi ajuns la rezultatul rom. (*arcus combibu › *arcurcubeu › *acurcubeu). Pushcariu Dacor. VI 3157 shi DAR prefera sa plece de la circus bĭbit asimilat la *curcus bĭbit care „corespunde exact” lui curcubeu; afirmatzie surprinzatoare daca se are in vedere k bĭbit a dat in rom. be › bea shi k devenind intervocalic acest b trebuia sa se piarda; fara a mai vorbi de cit de putzin normala este aceasta compunere in rom. Dupa Roesler 39 din per. kalkum; Bogrea Dacor. IV 805 se gindea la o posibila legatura cu cucura. Scriban se gindeshte la cocobelci var. de la culbec sau cubelc „melc”. Din rom. provine rut. korkobeč (Miklosich Wander. 10; Miklosich Etym. Wb. 130; Berneker 571; Candrea Elemente 407).