critica vt [At: I. GOLESCU ap. DA / V: (Trs; inv) ~iza / Pzi: critic / E: fr critiquer] 1 A arata dupa o cercetare atenta defectele unei lucrari shtiintzifice literare artistice etc. sau ale unei persoane ori actziuni. 2 A examina shi a evidentzia (cu rautate) partzile slabe ale unei persoane actziuni etc. 3 A mustra. 4 A barfi. 5 A blama. 6 A carti.

CRITICÁ critíc vb. I. Tranz. 1. (Complementul indica opera infaptuita sau persoana gruparea institutzia care a infaptuito) A scoate la iveala lipsurile pentru k descoperind cauzele shi indicind mijloacele de indreptare sa se ajunga la lichidarea greshelilor. Organizatziile de partid au datoria sa analizeze periodic situatzia invatzamintului cadrelor din intreprinderea shi institutzia respectiva sa critice shi sa traga la raspundere fara menajamente pe acei activishti care au o atitudine inapoiata fatza de studiu. SCINTEIA 1953 nr. 2755. ◊ Refl. Marx spunea k revolutzia proletara se deosebeshte printre altele de oricare alta revolutzie tocmai prin faptul k ea se critica singura shi criticinduse se intareshte. STALIN O. X 345. 2. (In mentalitatea de altadata) A dezvalui lipsurile din actziunile unor oameni a arata defectele unor stari de lucruri fara a indica mijloacele de indreptare. Eminescu a criticat aspectele negative ale societatzii din timpul lui. ♦ A dezvalui cu rautate (sau cu exagerare) partzile slabe defectele unui lucru sau ale unei persoane; a comenta in chip rautacios nascocind lipsuri shi gresheli. V. defaima birfi. Lumea e rea critica orice pas al unei fete. CONTEMPORANUL VII 488. Indata incepu a o shi critica [piesa de teatru]. NEGRUZZI S. I 238. In loc sa critici greshelile straine in loc sa rizi de altzii mai bine rizi de tine. ALEXANDRESCU P. A. 93.

CRITICÁ vb. I. tr. A da la iveala greshelile lipsurile (unei persoane ale unei opere etc.) aratand cauzele shi indicand mijloacele de remediere de indreptare. [P.i. crític. / < fr. critiquer it. criticare].

CRITICÁ vb. tr. 1. a dezvalui greshelile lipsurile unei persoane ale unei opere etc. aratand cauzele shi indicand mijloacele de indreptare. 2. a arata cu rautate sau cu exagerare lipsurile sau greshelile cuiva. ◊ (peior.) a vorbi de rau a barfi. (< fr. critiquer)

A CRITICÁ crític tranz. 1) (persoane stari de lucru) A examina evidentziind defectele shi cauzele aparitziei indicand shi mijloacele de inlaturare. 2) (opere de arta) A aprecia critic subliniind valorile etice shi artistice. 3) (persoane) A condamna cu rautate inventand defecte shi gresheli. /<fr. critiquer

criticà v. 1. a judeca: a aprecia o opera; 2. a vorbi de rau a defaima: a critica faptele altuia.

*crític a á v. tr. (fr. critiquer). Apreciez judec (in arta orĭ in literatura). Reprob ocarasc mustru.

criticá (a ~) vb. ind. prez. 3 crítica

criticá vb. ind. prez. 1 sg. crític 3 sg. shi pl. crítica

CRITICÁ vb. (pop.) a carti (fam. fig.) a scutura. (La ~ zdravan.)

CRITICA vb. (pop.) a cirti (fam. fig.) a scutura. (La ~ zdravan.)

A (se) critica ≠ a (se) lauda

A CRITICA ai freca ridichea a lua in colimator a lua in tarbaca a lua in tarbaca a lua la tangou a prelucra a rade (pe cineva) fara sapun a regula (pe cineva) cu sula indoita a scutura.