CRITICÁ critíc vb. I. Tranz. 1. (Complementul indica opera infaptuita sau persoana gruparea institutzia care a infaptuito) A scoate la iveala lipsurile pentru k descoperind cauzele shi indicind mijloacele de indreptare sa se ajunga la lichidarea greshelilor. Organizatziile de partid au datoria sa analizeze periodic situatzia invatzamintului cadrelor din intreprinderea shi institutzia respectiva sa critice shi sa traga la raspundere fara menajamente pe acei activishti care au o atitudine inapoiata fatza de studiu. SCINTEIA 1953 nr. 2755. ◊ Refl. Marx spunea k revolutzia proletara se deosebeshte printre altele de oricare alta revolutzie tocmai prin faptul k ea se critica singura shi criticinduse se intareshte. STALIN O. X 345. 2. (In mentalitatea de altadata) A dezvalui lipsurile din actziunile unor oameni a arata defectele unor stari de lucruri fara a indica mijloacele de indreptare. Eminescu a criticat aspectele negative ale societatzii din timpul lui. ♦ A dezvalui cu rautate (sau cu exagerare) partzile slabe defectele unui lucru sau ale unei persoane; a comenta in chip rautacios nascocind lipsuri shi gresheli. V. defaima birfi. Lumea e rea critica orice pas al unei fete. CONTEMPORANUL VII 488. Indata incepu a o shi critica [piesa de teatru]. NEGRUZZI S. I 238. In loc sa critici greshelile straine in loc sa rizi de altzii mai bine rizi de tine. ALEXANDRESCU P. A. 93.