opțiuni
  • info

8 definiții pentru covrigi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COVRIGÍ, covrigesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încovriga. – Din covrig.

COVRIGÍ, covrigesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încovriga. – Din covrig.

covrigí vr [At: BARCIANU / Pzi: covríg, ~ghéz / E: covrig] (Înv) 1 A se încolăci. 2 A se ghemui.

covrigí vr [At: CREANGĂ, A. 31 / Pzi: ~igésc / E: covrig] (Reg) 1 A se încolăci. 2 A se ghemui.

COVRIGÍ, covrigesc, vb. IV. Refl. A se încovriga. După ce ne-am pus bine-rău gura la cale, ne-am covrigit împrejurul focului. CREANGĂ, A. 31.

covríg [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl ковригь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.

2) covríg și înc-, a -á v. tr. (d. covrig 1). Strîng în formă de covrig, încolăcesc. V. refl. Mă strîng, mă ghemuĭesc, mă zgrebulesc (de frig). – Și -gésc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!covrigí (a se ~) (rar) (co-vri-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se covrigéște, imperf. 3 sg. se covrigeá; conj. prez. 3 să se covrigeáscă

covrigí vb. (sil. -vri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covrigésc, imperf. 3 sg. covrigeá; conj. prez. 3 sg. și pl. covrigeáscă

Intrare: covrigi
  • silabație: co-vri-gi info
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • covrigi
  • covrigire
  • covrigit
  • covrigitu‑
  • covrigind
  • covrigindu‑
 singular plural
  • covrigește
  • covrigiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • covrigesc
 (să)
  • covrigesc
  • covrigeam
  • covrigii
  • covrigisem
a II-a (tu)
  • covrigești
 (să)
  • covrigești
  • covrigeai
  • covrigiși
  • covrigiseși
a III-a (el, ea)
  • covrigește
 (să)
  • covrigească
  • covrigea
  • covrigi
  • covrigise
plural I (noi)
  • covrigim
 (să)
  • covrigim
  • covrigeam
  • covrigirăm
  • covrigiserăm
  • covrigisem
a II-a (voi)
  • covrigiți
 (să)
  • covrigiți
  • covrigeați
  • covrigirăți
  • covrigiserăți
  • covrigiseți
a III-a (ei, ele)
  • covrigesc
 (să)
  • covrigească
  • covrigeau
  • covrigiră
  • covrigiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

covrigi, covrigescverb

  • 1. rar A se încovriga. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încovriga
    • format_quote După ce ne-am pus bine-rău gura la cale, ne-am covrigit împrejurul focului. CREANGĂ, A. 31. DLRLC
etimologie:
  • covrig DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.