opțiuni
  • info

12 definiții pentru contrage

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două vocale alăturate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (după trage).

contráge vr [At: DA / Pzi: contrág / E: lat contrahere după trage] 1 (Grm; d. silabe alăturate) A se reduce la o singură emisie vocalică (vocală sau diftong). 2 (Rar) A se contracta (10).

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două silabe învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). – Din lat. contrahere (dupa trage).

CONTRÁGE, contrág, vb. III. Refl. (Despre două vocale vecine) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong).

CONTRÁGE vb. III. refl. (Despre două vocale învecinate) A se reduce la o singură emisiune vocalică. ♦ (Med.; rar) A se contracta, a se strânge. [P.i. contrág. / < lat. contrahere, după trage].

CONTRÁGE vb. I. refl. 1. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică. 2. (med.) a se contracta. II. tr. a reduce o frază la o propoziție prin reducerea fiecărei propoziții la o parte din ea. (< lat. contrahere)

A SE CONTRÁGE se contrág intranz. lingv. (despre vocale alăturate) A se uni, formând o singură emisiune vocalică. /<lat. contrahere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrág, 1 pl. contrágem, imperf. 3 sg. contrăgeá; ger. contrăgấnd; part. contrás

contráge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. contrág, 1 pl. contrágem; part. contrás

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTRÁGE vb. v. contracta.

contrage vb. v. CONTRACTA.

A se contrage ≠ a se dilata

Intrare: contrage
verb (V649)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contrage
  • contragere
  • contras
  • contrasu‑
  • contrăgând
  • contrăgându‑
 singular plural
  • contrage
  • contrageți
  • contrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contrag
 (să)
  • contrag
  • contrăgeam
  • contrăsei
  • contrăsesem
a II-a (tu)
  • contragi
 (să)
  • contragi
  • contrăgeai
  • contrăseși
  • contrăseseși
a III-a (el, ea)
  • contrage
 (să)
  • contragă
  • contrăgea
  • contrase
  • contrăsese
plural I (noi)
  • contragem
 (să)
  • contragem
  • contrăgeam
  • contraserăm
  • contrăseserăm
  • contrăsesem
a II-a (voi)
  • contrageți
 (să)
  • contrageți
  • contrăgeați
  • contraserăți
  • contrăseserăți
  • contrăseseți
a III-a (ei, ele)
  • contrag
 (să)
  • contragă
  • contrăgeau
  • contraseră
  • contrăseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contrage, contragverb

  • 1. (Despre două vocale alăturate) A se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: uni
  • 2. medicină rar A se contracta, a se strânge. DN
    sinonime: contracta strânge
  • 3. tranzitiv A reduce o frază la o propoziție prin reducerea fiecărei propoziții la o parte din ea. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.