CONSTITUÍ, constítui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) alcătui, a (se) forma; a (se) înființa, a (se) întemeia, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. – Din fr. constituer, lat. constituere.

constituí [At: (a. 1817) URICARIUL / V: (înv) ~tuá / Pzi: constitui / E: fr constituer, lat constituere] 1-2 vtr A (se) alcătui. 3-4 vtr A (se) înființa. 5-6 vtr A (se) organiza. 7 vt A avea valoare de... 8 vt A reprezenta. 9 vr A se da drept... 10 vr (Jur; înv) A se pune în stare de... 11 vr (Jur; îe) A se ~ prizonier A se preda de bunăvoie autorităților. 12 vr (Jur; îe) A se ~ parte civilă A formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. 13 vt (Jur) A stabili o dotă, o rentă, conform legii.

CONSTITUÍ, constítui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) alcătui, a (se) forma, a (se) înființa, a (se) organiza. 2. Tranz. A avea valoare de..., a fi considerat ca...; a reprezenta. 3. Refl. (Jur.; în expr.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire față de acuzat într-un proces penal. – Din fr. constituer, lat. constituere.

CONSTITUÍ, constitui, vb. IV. 1. Tranz. A alcătui, a forma, a reprezenta. Lagărul unit și puternic al democrației și socialismului, în frunte cu U.R.S.S., constituie forța gigantică de care se izbesc și se sfarmă planurile criminale agresive. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2616. Au fost inaugurate la Blaj trei școli care vor constitui centre de învățătură. IST. R.P.R. 280. Urmează să se constituie o comisiune de medici care să-l examineze și să se pronunțe. BOGZA, A. Î. 357. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca... Acest act de arestare nu constituie o flagrantă călcare a Convențiunii, un atac monstruos în contra libertății individuale? ALECSANDRI, T. 1653. 2. Refl. A se înființa, a se întemeia, a se organiza. Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste s-a constituit în anul 1922, la primul congres al Sovietelor din U.R.S.S. ▭ Orașele... constituindu-se pe principiul comunal, se ocîrmuiau de o magistratură. BĂLCESCU, O. II 14. ◊ Expr. (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula (într-un proces penal) pretenții de despăgubiri față de acuzat. – Prez. ind. și: (învechit) constituiesc (BĂLCESCU, O. II 14).

CONSTITUÍ vb. IV. 1. tr. A forma, a alcătui, a reprezenta. ♦ A avea valoare de..., a fi considerat ca... 2. refl. A se înființa, a se întemeia. ◊ (Jur.) A se constitui parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. [P.i. constítui și constituiesc, 3,6 -ie. / < fr. constituer, cf. lat. constituere].

CONSTITUÍ vb. I. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înființa. II. a se ~ parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului. (< fr. constituer, lat. constituere)

A CONSTITUÍ constítui tranz. 1) A forma prin reunire; a compune; a alcătui. 2) A însemna prin sine; a reprezenta. [Sil. -ti-tu-i] /<fr. constituer, lat. constituere

A SE CONSTITUÍ pers. 3 se constítuie intranz. A fi format; a consta; a consista; a se compune. [Sil. -ti-tu-i] /<fr. constituer, lat. constituere

constituì v. 1. a face un tot din diferite părți: sufletul și corpul conștitue omul; 2. a fi o parte esențială din: bogăția nu constitue fericirea omului; 3. a stabili, a organiza: a constitui o societate; 4. a se constitui prizonier, a se preda însuș justiției.

*constítuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. constitúere, d. con-, împreună, și statúere, a pune, a așeza, a hotărî. – Eŭ constituĭ, tu constituĭ; el, eĭ constituĭe, să constituĭe. V. destituĭ, statut). Formez esența unuĭ lucru: sufletu și corpu constituĭe omu. Organizez: a constitui o societate. Asignez, daŭ, vorbind de procurarea uneĭ sume: a constitui o zestre, o rentă. Constituĭ captiv, arestez. V. refl. Mă constituĭ captiv, mă predaŭ.

constituí (a ~) vb., ind. prez. 3 constítuie, imperf. 3 sg. constituiá; conj. prez. 3 să constítuie

constituí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. constítuie, imperf. 3 sg. constituiá

constitui (ind. prez. 1 sg. constitui, 3 sg. și pl. constituie)

constituiu, -ue 3 ind., conj., -uiam 1 imp.

CONSTITUÍ vb. 1. v. alcătui. 2. a alcătui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie.) 3. v. înființa. 4. a fi, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.)

CONSTITUI vb. 1. a alcătui, a compune, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a informa, a săvîrși. (Elemente care ~ un ansamblu.) 2. a alcătui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie.) 3. a crea, a ctitori, a funda, a institui, a înființa, a întemeia, a organiza, (astăzi rar) a statornici, (înv.) a sădi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism înv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ corpul grănicerilor.) 4. a fi, a forma, a însemna, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.)