opțiuni
  • info

10 definiții pentru colegă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLÉG, -Ă, colegi, -ge, s. m. și f. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. – Din fr. collègue.

COLÉG, -Ă, colegi, -ge, s. m. și f. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. – Din fr. collègue.

COLÉG, -Ă, colegi, -e, s. m. și f. 1. Camarad de studii, considerat în raport cu alți elevi sau studenți de la școala sau institutul unde urmează cursurile. Mi-am adus aminte că am un prieten bun, coleg cu mine în clasa a treia. SADOVEANU, N. F. 36. E coleg și cel mai bun prieten cu un fiu al dumitale. C. PETRESCU, C. V. 188. 2. Persoană (funcționar, profesor etc.) considerată în raport cu alte persoane aflate în același loc de muncă. Dar pare că zăresc pe Păcală, colegul meu de cabinet. ALECSANDRI, T. 404.

COLÉG, -Ă s.m. și f. Camarad de studii, de muncă, de activitate etc. [Cf. fr. collègue, lat. collega].

COLÉG, -Ă s. m. f. camarad de studii, de muncă, de activitate etc. (< fr. collègue, lat. collega)

COLÉG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Persoană care învață sau activează împreună cu altele, considerată în raport cu acestea; confrate. ~ de școală. ~ de studii. ~ de muncă. /<fr. collegue

*colég, -ă s. (lat. colléga, coleg, d. con, împreună, și legatus, delegat). Cel care împlinește aceĭașĭ funcțiune la un loc cu altu orĭ cu alțiĭ și, adese-orĭ, în acelașĭ edificiŭ (ca școlariĭ, profesoriĭ, miniștriĭ ș. a.). V. camarad.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colégă s. f., g.-d. art. colégei; pl. colége

colégă s. f., g.-d. art. colégei; pl. colége

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLÉG s. (rar) camarad. (~ de școală.)

COLEG s. (rar) camarad. (~ de școală.)

Intrare: colegă
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colegă
  • colega
plural
  • colege
  • colegele
genitiv-dativ singular
  • colege
  • colegei
plural
  • colege
  • colegelor
vocativ singular
  • colegă
  • colego
plural
  • colegelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coleg, colegisubstantiv masculin
colegă, colegesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: camarad confrate
    • format_quote Mi-am adus aminte că am un prieten bun, coleg cu mine în clasa a treia. SADOVEANU, N. F. 36. DLRLC
    • format_quote E coleg și cel mai bun prieten cu un fiu al dumitale. C. PETRESCU, C. V. 188. DLRLC
    • format_quote Dar pare că zăresc pe Păcală, colegul meu de cabinet. ALECSANDRI, T. 404. DLRLC
  • comentariu Vocativ singular și: colega. dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.