15 definitzii pentru colcai
din care- explicative (6)
- morfologice (4)
- relatzionale (4)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
COLCAÍ pers. 3 cólcaie vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni shi animale) A umbla de colo pana colo in numar mare; (despre locuri obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umbla de colo pana colo. 2. (Reg.) A clocoti; a vui. Formatzie onomatopeica.
COLCAÍ pers. 3 cólcaie vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni shi animale) A umbla de colo pana colo in numar mare; (despre locuri obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umbla de colo pana colo. 2. (Reg.) A clocoti; a vui. Formatzie onomatopeica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de hai
- actziuni
colcai vi [At: I. VACARESCUL P. 120/3 / Pzi: cólcai (rar) ~ésc (inv) u / E: fo cf colcot (clocot)] 1 A fierbe in clocot. 2 (Spc; d. viermi sau insecte) A mishuna.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
COLCAÍ pers. 3 colcaie vb. IV. Intranz. 1. A clocoti a fierbe in clocot. Mamaliga a inceput sa colcaie in ceaun. ◊ Fig. Viatza... trebuie sa colcaie mai departe. C. PETRESCU C. V. 37. 2. A face valuri mari a vui. Inaintei colcaia furnicind de aur shi de argint al Dunarii. GALACTION O.I 193. 3. (Despre o multzime) A se mishca a mishuna a viermui. Colcaiau pe stirvuri roiuri de mushte. PAS Z. IV 31.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
A COLCAÍ pers. 3 cólcaie intranz. rar 1) (despre lichide) A fierbe cu clocote; a clocoti. 2) (despre fiintze) A se mishca fara intrerupere grabit shi haotic (pe acelashi loc); a foi; a mishuna; a forfoti; a foshgai; a furnica; a roi; a viermui; a foshni. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
colcaì v. V. clocotì.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
cólcaĭ shi ĭésc v. intr. (d. colcol huĭetu apeĭ care pleoscaĭe saŭ vsl. klakolŭ clopot; germ. dial. kolken kolksen a rigii inrudite cu clopot gilgiĭ filfiĭ. Bern. 1 367 523 shi 547). Foĭesc is in mare numar orĭ cantitate: in tirg colcaĭaŭ samsariĭ in salata colcaĭa undelemnu.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
colcaí (a ~) vb. ind. prez. 3 cólcaie imperf. 3 sg. colcaiá; conj. prez. 3 sa cólcaie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
colcaí vb. ind. shi conj. prez. 3 sg. shi pl. cólcaie imperf. 3 sg. colcaiá
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
colcai (ind. prez. 3 sg. shi pl. colcaie)
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
colcaiu ae 3 ind. shi conj. aiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
COLCAÍ vb. v. forfoti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
COLCAÍ vb. v. clocoti fierbe.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
colcai vb. v. CLOCOTI. FIERBE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
COLCAI vb. a se agita a (se) foi a forfoti a se framinta a furnica a mishui a mishuna a roi a viermui (pop.) a bijbii (inv. shi reg.) a jimi (reg.) a fojgai a vishca (prin Transilv.) a shovirca (Olt.) a se varzui (Ban.) a vermeti (fam.) a se fitzii a se vinzoli. (Multzimea ~ pe strazi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
colcaí (aésc ít) vb. 1. A fierbe a bolborosi. 2. A mishuna. Var. corcai. Creatzie expresiva cf. colcoti clocoti bg. klokam „a fierbe”. Der. colcaiala s. f. (faptul de a colcai); colcaitor adj. (zgomotos). Cf. shi corcodel.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
verb (V343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
colcaiverb
- 1. (Despre oameni shi animale) A umbla de colo pana colo in numar mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Colcaiau pe stirvuri roiuri de mushte. PAS Z. IV 31. DLRLC
- 1.1. (Despre locuri obiecte) A fi plin de oameni sau de animale care umbla de colo pana colo. DEX '09 DEX '98
-
-
- Mamaliga a inceput sa colcaie in ceaun. DLRLC
- Viatza... trebuie sa colcaie mai departe. C. PETRESCU C. V. 37. DLRLC
-
- 3. A face valuri mari. DEX '09 DLRLCsinonime: vui
- Inaintei colcaia furnicarul de aur shi de argint al Dunarii. GALACTION O. I 193. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09