7 definitzii pentru clou
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CLOU clouuri s. n. Punct de atractzie de interes al unui spectacol al unei actziuni etc. [Pr.: clu] Din fr. clou.
clou s. n. (frantzuzism) Punct de atractzie de interes ◊ „Clouul acestui spectacol este un recital George Mihaitza shi nu pot decat sal felicit din toata inima pe acest tanar.” Sapt. 7 III 75 p. 4. ◊ „Clouul competitziei: confruntarea dintre C.B. shi A.P.” I.B. 8 III 84 p. 7. ◊ „Clouul acestui cap de serie promitzator [...] un exceptzional fragment dintrun inedit jurnal de adolescentza al lui Eugen Ionescu.” R.lit. 8/95 p. 24; v. shi 10 V 79 p. 23; v. shi telenoapte (1971) [pron. clu] (din fr. clou; I. Ghetzie in LR 4/57 p. 21; DEXS)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizata de Editura Logos
- adaugata de raduborza
- actziuni
clu sn [At: DEX2 / V: clou / Pl: ~uri / E: fr clou] 12 (Frm) Punct de interes al unui spectacol actziuni etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CLU cluuri s. n. (Frantzuzism) Punct de atractzie de interes al unui spectacol a unei actziuni etc. [Scris shi: clou] Din fr. clou.[1] modificata
- clonu → clou — Ladislau Strifler
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de hai
- actziuni
CLU s. n. partea cea mai reushita a unui spectacol a unei serbari etc.; punct de atractzie de interes; haz shic. (< fr. clou)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
*clou (fr.) [pron. clu] s. n. art. clouul [pron. clúul]; pl. clouuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
clu s. n. pl. clúuri (sil. cluuri)[1]
- Scris shi clou — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
- pronuntzie: clu
substantiv neutru (N24--) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N78) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clou, clou-urisubstantiv neutru
etimologie:
- clou DEX '09 DEX '98 MDN '00