ciúcure sm [At: ANON. CAR. / V: ciucúr ~ra ciugúr / Pl: ~ri / E: ns cf lat cicculum] 1 (Inv) Ciorchine. 2 Ornament facut dintro impletitura sau dintrun manunchi de fire cu care se impodobesc marginile unui covor ale unei draperii ale unui obiect de imbracaminte etc. Si: (rar) canaf (irg) boit (reg) franghie tzurtzur tzartzam Cf ceapraz. 3 (Ivr; is) Saracie cu ~ri Saracie care vrei so ascunzi printro aparentza de elegantza shi de bunastare. 45 (Pfm; ijlv) (Plin) ~ (de sau cu...) (incarcat) pana la refuz (de... sau cu...). 6 (Inv) Manunchi de fire cu care se impodobesc chipiurile militare Si: motz pompon. 7 (Inv) Funda. 8 (Rar) TZurtzur de gheatza. 9 (Lpl; urmat de determinari indicand materialul) Ornament de cristal sau de sticla care atarna pe marginile candelabrelor sau ale lampilor. 10 (Bot; reg; ic) ~ricataneshti Iarbadeurechi (Sedum maximum). 11 (Bot; reg; ic) ~ru’popii Planta Trifoiium ochreleucum. 12 (Bot; reg; ic) ~ru’voinicului Trifoiroshu (Trifolium pratense).

CIÚCURE ciucuri s. m. 1. Ornament facut dintro impletitura sau dintrun manunchi de fire de matase de bumbac de lina de firet etc. cu care se impodobesc marginile unei stofe ale unui veshmint ale unei draperii etc.; canaf pompon. V. ceapraz. Tavanul fusese pictat pe la inceputul veacului trecut in chip de uriash covor turcesc cu toate firele cu totzi ciucurii roshupurpuriu. DUMITRIU B. F. 120. Ingindurata se joaca rasfirind ciucurii unui shal. CAMIL PETRESCU T. II 269. Se vedea afara doar minerul shi ciucurele galben [al baionetei]. SAHIA N. 69. ◊ Loc. adv. shi adj. (Plin) ciucure de... = incarcat cu... Carutza ciucure de flacai. STANCU D. 181. ♦ (Depreciativ) Margine zdrentzuita a unei haine. Badea Neonil ar putea incuviintza shi asta rise Bibescu... dacatzi tai ciucurii de la pantaloni. SADOVEANU P. M. 15. 2. (Rar) TZurtzur de gheatza. Streshinile erau incarcate cu ciucuri de gheatza. ◊ (La pl. urmat de determinari). Ornamente de cristal sau de sticla care atirna k tzurtzurii de gheatza de marginile candelabrelor sau ale lampilor. Mingea sare pina la policandrul din tavanul salonului unde turbura grozav linishtea ciucurilor de cristal. CARAGIALE O. II 166. Varianta: (regional) ciúcur (JARNÍKBIRSEANU D. 275) s. m.

CIÚCURE ~i m. 1) Ornament constand dintrun manunchi de fire legate sau impletite cu care se impodobeshte marginea unor obiecte; canaf. ◊ Plin ~ incarcat peste masura. 2) Fiecare dintre ornamentele de cristal sau de sticla care atarna la o lustra. 3) pop. TZurtzur de gheatza. /cf. lat. cicculum

ciucure m. 1. impletitura din matase lana sau bumbac cu care se impodobesc marginile hainelor mobilelor draperiilor etc.; 2. sloiu de ghiatza. [Ung. CSUKOR funda].

cĭúcure m. (cp. cu cĭuf shi tzurtzure. D. rom. vine bg. kičor shi ung. csukor funda cĭucure. V. chicĭura. Cp. cu vĭezure sh. a.). Vest. Canaf motocel snop de fire de atza. Adv. Gramada imbulzitzĭ: caliciĭ cĭucure la pomana. Est. (cĭucur). Cĭorchina strugure fara bobitze. Adv. Ne trezim plinĭ cĭucur de riĭe capreasca (Cr.) foarte plinĭ de riĭe. V. soroaca.

ciúcur sm vz ciucure

tzugur^[1] sm vz ciucure

tzugurea sf vz ciucure

ciúcure (manunchi de fire) s. m. art. ciúcurele; pl. ciúcuri

ciúcure s. m. art. ciúcurele; pl. ciúcuri

ciucure

ciucure ri.

CIÚCURE s. canaf (pop.) motocel (inv. shi reg.) pelesh (reg.) franghie roit tuftur tzartzam tzurtzur (Transilv.) boit (prin Transilv. shi Maram.) shalang (Olt.) tzortzolosh (inv.) piuscul sageac. (Caciulitza cu ~.)

CIUCURE s. canaf (pop.) motocel (inv. shi reg.) pelesh (reg.) fringhie roit tuftur tzartzam tzurtzur (Transilv.) boit (prin Transilv. shi Maram.) shalang (Olt.) tzortolosh (inv.) piuscul sageac. (Caciulitza cu ~.)

ciúcure (ciúcuri) s. m. 1. Motz smoc de par. 2. Ornament facut dintrun manunchi de fire canaf. 3. Pompon. 4. Franj ceapraz. 5. TZurtzur de gheatza. 6. Lacrima de cristal la candelabre. 7. Ciorchine. Istr. cicur. Din ciuc „smoc” pe baza unui pl. astazi putzin folosit ciucuri de la care sa refacut un nou sing. Nu poate proveni din mag. csukor csokor (Cihac II 491; Gáldi Dict. 172) deoarece cuvintul mag. este un imprumut dialectal in rom. Pare putzin probabila der. propusa de DAR din lat. ciccum < gr. ϰίϰϰος „partea carnoasa a rodiei” (cf. REW) sau de la dim. sau *cicculum (Pushcariu Studii istrorom. II 226). Der. ciucuri vb. (a face ciucuri); ciucurar s. m. (fabricant de pasmanterie); ciucuriu adj. (motzat); ciucuros adj. (cu multe ornamente); inciucura vb. (a impodobi; a incarca). Din rom. sau din mag. provine sb. čokur „nod”.