opțiuni
  • info

10 definiții pentru ciritel

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.

CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.

ciritél sm, sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I / V: (reg) ceretéi, ceret~, ceritéi, ~cer~, ~éi, ~retéi, ciritís / Pl: ~ (m), ~éie (n) / E: ucr (o)черет] (Mol) 1 (Îf ~ei) Tufiș. 2 (Lpl; îf ceretei) Copăcei din desișul pădurilor Si: ciritiș (2). 3 (Lpl; îaf) Pomișori mici și spinoși. 4 (Spc; lpl; îf ciritei) Măceși pitici. 5 (Mpl; îf cirit~, ceri~) Desiș. 6 (Buc; spc) Arbore cu coroană bogată. 7 Arbust. 8 (Bot; Buc) Cununiță (Spiraea ulmifolia).

CIRITÉL, ciritei, s. m. (Mai ales la pl.) 1. Tufiș de copăcei. Ne încurcăm printre ciritei de brad. CREANGĂ, A. 30. Mă lăsai pe plai de-o parte... Sub frunziș de dritei, Unde trec turme de miei. ALECSANDRI, P. P. 257. Frunză verde stejărel, Ici în vale-n ciritel S-a ivit un voinicel. ȘEZ. I 10. 2. Arbust mic din familia rozaceelor (Spiraea ulmifolia); cununiță. Și mi se juca Sub un ciritel Un mic iepurel. MARIAN, S. 235. – Variantă: ciretél (SBIERA, P. 10) s. m.

CIRITÉL ~i m. 1) Desiș de arbuști sau de copaci. 2) la pl. Arbuști sau copaci care alcătuiesc un desiș. /ceret + suf. ~el

ciritél m., pl. eĭ (cp. cu ceret și cu ung. cserje, tufă). Nord. Tufă, tufiș.

CIRETÉL s. m. v. ciritel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ciritél (reg.) s. m., pl. ciritéi, art. ciritéii

ciritél s. m., pl. ciritéi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIRITÉL s. v. cununiță.

ciritel s. v. CUNUNIȚĂ.

Intrare: ciritel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciritel
  • ciritelul
  • ciritelu‑
plural
  • ciritei
  • ciriteii
genitiv-dativ singular
  • ciritel
  • ciritelului
plural
  • ciritei
  • ciriteilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciretel
  • ciretelul
plural
  • ciretei
  • cireteii
genitiv-dativ singular
  • ciretel
  • ciretelului
plural
  • ciretei
  • cireteilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciritel, ciriteisubstantiv masculin

  • 1. regional Tufiș de copăcei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ne încurcăm printre ciritei de brad. CREANGĂ, A. 30. DLRLC
    • format_quote Mă lăsai pe plai de-o parte... Sub frunziș de ciritei, Unde trec turme de miei. ALECSANDRI, P. P. 257. DLRLC
    • format_quote Frunză verde stejărel, Ici în vale-n ciritel S-a ivit un voinicel. ȘEZ. I 10. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Copăcei care formează un desiș (în pădure). DEX '09
  • 2. Arbust mic din familia rozaceelor (Spiraea ulmifolia). DLRLC
    sinonime: cununiță
    • format_quote Și mi se juca Sub un ciritel Un mic iepurel. MARIAN, S. 235. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.