ciritél sm, sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I / V: (reg) ceretéi, ceret~, ceritéi, ~cer~, ~éi, ~retéi, ciritís / Pl: ~ (m), ~éie (n) / E: ucr (o)черет] (Mol) 1 (Îf ~ei) Tufiș. 2 (Lpl; îf ceretei) Copăcei din desișul pădurilor Si: ciritiș (2). 3 (Lpl; îaf) Pomișori mici și spinoși. 4 (Spc; lpl; îf ciritei) Măceși pitici. 5 (Mpl; îf cirit~, ceri~) Desiș. 6 (Buc; spc) Arbore cu coroană bogată. 7 Arbust. 8 (Bot; Buc) Cununiță (Spiraea ulmifolia).